05 June 2010

DUMNEZEU E TARIA MEA...


http://www.youtube.com/watch?v=X4hE5a9KFpI

Ati avut momente in viata cind parca pamintul  fuge de sub picioare? Parca esti aruncat in spatiu si nu mai ai de ce sa apuci? Cind neputinta este la ea acasa...cind sperantele sint facute ferfenita...cind numai Dumnezeu mai poate face ceva?

Azi noapte la 3 si jumatate m-am trezit cu aceste simtaminte ...si mi-am adus aminte de poporul Israel dupa ce au trecut Marea Rosie, jelindu-se ca o sa moara de sete...

Stiti cite Mari Rosii am trecut in viata mea? Si stiti de cite ori m-am jeluit? DE FIECARE DATA!!!

Azi dimineata citeam Psalmul 32..."De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc." David nu se fisticeste cind isi admite pacatul..."Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit !"...zice el. Ce ne faceam noi, oameni mici din toate punctele de vedere, daca nu exista un David curajos suficient sa admita ca a pacatuit, umil suficient sa se prostearna in fata Lui Dumnezeu si intelept destul sa lase scrise aceste lucruri ca sa ne fie de invatatura?

Trebuie sa admit ca Dumnezeu ne trece printr-un cuptor fierbinte...dar in mijlocul flacarilor ii simtim prezenta. Deby va avea o operatie pe 30 a lunii. Pina ieri a trebuit sa mearga indoita in doua, cum a putut  la lucru. (8 ore de lucru + 5 ore de naveta- suficient sa omoare un om sanatos).Sotul ei, Danny, ramasese din ianuarie fara job ( din cauza slabei economii). Dar mi-au marturisit amindoi cum stind aproape de Dumnezeu au reusit dintr-un singur salariu sa isi acopere nevoile mult mai bine decit reusisera inainte din doua salarii. Doctorii i-au dat lui Deb ieri, liber de la lucru pina pe la sfirsitul lunii viitoare, in timp ce compania unde a lucrat Danny l-a chemat in acelasi timp inapoi la lucru pentru o vreme...

Da...inca ne este frica. Da, Deb a slabit 9 lb tocmai acuma inainte de operatie (din putinii care ii avea ...)si da...inca sufera si traieste pe medicamente de durere(nu va lasati dusi in eroare de zimbetele stoarse in fata aparatului de fotografiat)...DAR...indurarea Domnului nu s-a sfirsit. El este cu noi in cuptor asa cum a fost cu Sadrac, Mesac si Abednego...si cind vom iesi din cuptor, nici n-o sa mirosim a fum macar. Obiectul credintei noastre este Isus Christos. La El vrem sa privim in acest timp de durere si neliniste. El ne va da inca odata sa bem apa din stinca...pentruca El este un Dumnezeu puternic ...acelasi Dumnezeu pe care l-a laudat David...acelasi Dumnezeu care ne va stramuta intr-o zi in Gloria Lui...unde o sa stearga orice lacrima din ochii nostrii...

"De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se increde in Domnul, este inconjurat cu indurarea Lui."
Multumim tuturor pentru rugaciuni. Ele au strabatut distantele si au ajuns la destinatie.

9 comments:

corina said...

Draga Rodica stiu eu poate ca numai prin cuptorul cel de suferinta il simtim mai aproape pe Dumnezeu si poate El doreste cu orice chip sa ne tina langa El.Probabil ca doar asa nu alunecam mai tare.Domnul sa fie cu voi iar voi sa nu desnadajduiti.Va doresc putere si nadejde!

A.Dama said...

Nu stiu daca ale noastre cuvinte au vreo greutate in astfel de momente. Exista Cineva care a purtat neputintele si bolile noastre. El Se pricepe de minune sa schimbe intristarea in bucurie, sa lege ranile, sa ne dea un viitor si o nadejde.
Noi doar mijlocim impreuna cu voi!

rodica said...

Corina...intr-adevar...Dumnezeu are un plan si cind sintem in flacari, sau mai ales...El vrea sa il proslavim de acolo din flacari. Si asta ma straduiesc sa fac, desi am lacrimi in ochi...dar stiu ca El este bun si milostiv si ubeste pe pacatos. Acolo mi-este speranta...si acolo vreau sa imi incremenasca privirea...

rodica said...

a.dama...cind multumeam pentru rugaciuni, erau si ale tale si a fetitei tale pentru care multumeam. Ele ne tin tari si pe picioare...Cum zici...El nu ne trece prin nimic fara motiv...si El ne da totdeauna un viitor si o nadejde. Stati pe aproape numai ca de multe ori imi vine lesin si stau greu pe picioare. Si dintr-o data simt cum imi vine putere si air sint plina de nadejde...si stiu de unde vine...si stiu ca nu stau in picioare pe propriile-mi puteri...Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru voi...

Elisabeth said...

Daca citim cu atentie Matei 19:26, desi intr-un alt context, Domnul Isus spune"la oameni lucrul acesta este cu neputinta, darLA DUMEZEU TOATE LUCRURILE SUNTCUPUTINTA.Daca El spune ca"TOATE", inseamna ca nu exista exceptii Sa-l lasam pe El sa-si duca planul la indeplinire, pentru ca cu siguranta El are pentru noi "ganduri de pace si nu de nenorocire", dar orice-ar fi El ne sterge intotdeauna lacrimile .Continuam sa ne rugam. Glorie LUI.

Lilu said...

Dumnezeu a vrut ca eu sa-ti spun ca a fost scris sa treci prin greutati.dar in final vei reusi in tot ceea ce ti-ai propus.
EL, de acolo de sus ,isi va aminti de tine ,nu te paraseste si ii va da fetitei tale multa sanatate.

Sabri si Luminita said...

ne vom ruga si noi pentru Deb. suntem incurajati sa vedem credinta dvs in astfel de momente. Dumnezeu sa va binecuvinteze in continuare.

Spuneti fiicei dvs ca pe data de 30 noi si cu un grup de turci ne vom ruga pentru Deb.

AICISIACUMACOLOCURAND said...

MUZICA CRESTINA- OVIDU LITEANU- ATITI BOLNAVI TE ASTEAPTA
http://www.youtube.com/watch?v=EkE7AyRLqW0&feature=related

AICISIACUMACOLOCURAND said...

Indreapta-mi inima

Indreapta-mi inima SPRE TINE
in orice clipe de durere,
aceasta fi-va pentru mine
izvorul unic de putere!

Indreapta-mi inima SPRE TINE
in orice zi de bucurie,
aceasta-i taina ce-mi va tine
viata-n har si-n curatie.

Indreapta-mi inima SPRE TINE
in anii grei de incercare,
aceasta-mi va pastra-n suspine
nadejdea-n veci biruitoare.

Indreapta-mi inima SPRE TINE,
mereu, intreaga mea viata,
caci harul si puterea-mi vine
din dulcea Ta, Isuse, Fata.

Indreapta-mi inima SPRE TINE
ca ochii florilor spre soare,
atuncea zilele-mi senine
vor fi de-a pururi sarbatoare!

Traian Dorz, Cantarea Anilor