25 June 2010

ALO...ALO...?!

Adineauri am auzit o discutie aici in office unde lucrez. Era vorba despre telefonul cellular. In ultimii ani celularul a devenit o necesitate. Cele mai noi cellulare am vazut ca stiu sa faca de toate…eu astept sa descopere unul care face cafeaua dimineata si atunci il schimb pe asta care-l am.

Ma gindeam ca cellularul este ori cea mai mare si mai faina descoperire sau…cel mai mare handicap pentru oameni. Daca plec dimineata si uit sa-mi iau celularul cu mine ma apuca un fel de stare de urgenta si alerta…Toata ziua umblu cu "lipsa" asta in creier - am devenit dependenta de acest obiect marunt. Nu mai putem trai fara el…zicem noi.

Si totusi am trait foarte bine chiar pe vremea cind nu aveam telefon (decit poate la cabina telefonica din oras). Pe vremea aia ne vizitam si ne facea placere sa stam de vorba . Am multe ginduri la subiectul asta - dar tare as vrea sa stiu ce ginditi voi …ne ajuta cellularul sau…ne incurca? Era viata mai frumoasa sau mai usoara inainte vreme? - Sau tehnologia asta ne izoleaza dindu-ne impresia ca ne tinem mai aproape unul de altul?

-Alo!!!...Alo!!!...cu tine vorbesc!!! Tu …pune cellularul jos de la ureche si spune-ne ce parere ai?

8 comments:

kameluna said...

Celularul este util dar ne-a transformat in niste "masinarii" , fara timp de intalniri face to face.Credem ca un simplu telefon inlocuieste o imbratisare si multe alte lucruri pe care incet incet uitam sa le mai facem.Cum spune cineva si cum am experimentat chiar eu insumi...o predica in biserica si ce transmite ea live nu se compara niciodata cu aceiasi predica ascultata pe un cd sau pe net...

cella said...

Rodica,
tu stii ca eu is mai cu capu ... asa.
Am zile in care il inchid, sau il pun in zone fara semnal ... pentru ca vreau sa nu il mai aud, sa stau singura :D. chiar si de ziua mea =)), spre disperarea altora:D

Cristina said...

Pai daca nu as avea celular, cum as putea sa te sun si sa stam de vorba???

Ca fiecare lucru, depinde ce folosinta ii dai, inspre zidire sau ratacire.

O zi buna si binecuvintata! :)

Gingasia said...

Paradoxul omului modern : Singur in multime!

rodica said...

cella...as vrea sa fiu si eu citeodata cu capu cam asa...si sa-l pot inchide. tare-as vrea...

rodica said...

kameluna...asta-i problema (una dintre ele) ca este un substitut pentru o intilnire reala. Si ca fiinte umane avem nevoie sa ne atingem sa ne vedem...asa am fost creati.

rodica said...

vezi...cristina...ai dreptate - sint si exceptii. Nu numai lucruri negative...pentru exceptia asta sint PENTRU telefon...
Fata mamii cea harnica...

rodica said...

gingasia - exact asa. Si sintem responsabili de starea asta de lucruri. Numai ca nu este drum de intoarcere...