AI VORBIT CU TATA ASTAZI?

Vi s-a intimplat sa nu auziti nimic de la copiii vostri pentru o perioada de timp? Astazi am avut o sedinta in Modesto, si nu m-am mai dus la birou , asa ca am venit acasa si mi-am luat si eu proverbialele “manusi de scandal”si lucram in gradina si ma gindeam de una singura la cit de repede trece viata, cum aduce schimbari…cum noi planuim dar Domnul implineste; si un gind mi-a fulgerat asa deodata prin minte…dar Tatal Ceresc , cum se simte oare cind sintem prea preocupati , prea obositi, prea distrati, prea…prea, ca sa avem o conversatie cu El?

Cit de simplu pare raspunsul intrebarii mele daca ma gindesc ca ceea ce astept eu de la copiii mei, Dumnezeu Tatal asteapta de la mine. Imi place sa ma cheme copiii zilnic sa-mi spuna ce mai fac, cum se descurca, daca sint bine sanatosi? Chiar daca stiu ca sint ok…tot imi place sa-mi spuna. Cind au o bucurie? Vreau sa aud si eu…bucuria impartasita se dubleaza. De au vreun necaz? Necazul impartasit se injumatateste! Vreau sa stiu imediat…strategia cea mai tare este cind “doi sau trei se unesc in numele Meu” zice Domnul, ca sa ceara ceva, Dumnezeu le asculta cererea. Dar Tatal…Cum se simte El atunci cind avem o bucurie si uitam sa-L facem parte din bucuria noastra? Avem vreun necaz…? O luam taica prin prin sat, la rind… sa cerem ajutor; si uneori numai dupa ce am epuizat toate resursele - fara succes…ne amintim…ca sus in cer avem un Tata puternic, bun, milostiv…si indelung rabdator!!!

Ramine sa stabilim daca ne meritam soarta! Asta este intre noi si Tatal nostru…