11 May 2009

STRATEGIE

O mama trecind pe linga camera fiului ei s-a mirat sa vada ca patul ii era facut frumos si toate hainele ce fusesera imprastiate pe jos fusesera culese si puse inapoi pe umeras sau in cosul de haine pentru spalat. Mirindu-se asa, zari un plic proptit de una din perinitele pe care de obicei o gasea oriunde dar nu pe pat...si plicul ii era adresat ei. Intra in panica si cu miini tremurinde abia putu sa deschita plicul sa citeasca continutul scrisorii.

Iata ce scria...Draga Mama...
Scriu aceasta scrisoare plin de regrete. A trebuit sa plec de acasa cu prietena mea ca sa ocolesc scenele de scandal pe care tu si tata le-ati fi facut.

M-am indragostit de Stacey...si ea este asa o fata buna. Dar am stiut ca tu n-ai sa aprobi prietenia noastra din cauza ca are atitia cercei peste tot, tattoos, haine strimte de motociclista si pe deasupra faptul ca e cu mult mai mare ca mine. Dar si daca las la o parte pasiunea ce o am pentru ea...mama, Stacey este insarcinata. Dar ea a promis ca o sa fim fericiti impreuna. Ea are trailerul ei intr-un parc linga padure si o gramada mare de lemne sa ne ajunga sa facem focul pina la primavara. Plus ca avem acelasi vis de a avea multi, multi copii.

De fapt Stacey mi-a deschis ochii si m-a convins ca marijuana nu face rau nimanui. O sa cultivam amindoi si o sa facem schimb cu altii care traiesc prin apropiere pentru cocaina si ecstasy. In acelasi timp tragem speranta ca stiinta va face ceva progrese in a dezvolta un medicament pentru AIDS ca sa se faca si Stacey mai bine. Stacey merita sa se faca sanatoasa. Si nu te ingrijora mama...am doar 15 ani si tu m-ai invatat cum sa-mi port de grija. Poate intr-o zi ma reintorc ca sa poti sa-ti vezi nepotii. Cu toata dragostea...John.
...............

PS. Mama...nu te ingrijora. Nimic din ce ti-am spus nu e adevarat. M-am refugiat numai la Tommy acasa. Am vrut sa-ti aduc aminte ca sint multe lucruri rele care se pot intimpla in viata. Deocamdata singurul lucru real este...carnetul meu de note, pe care ai sa-l gasesti in sertar la masa mea de scris. Te iubesc mult...si cind crezi tu ca pot sa vin acasa...te rog cheama-ma, ca nu mai pot de foame...

10 comments:

AICISIACUMACOLOCURAND said...

Draga Rodica
Desii am mai auzit mai demult o varianta la acest fel de scrisoare,am citit-o cu nerabdare si am ras cu lacrimi de bucurie! Multumim Domnului ca am fost scutite de astfel de surprize!
Multe binecuvantari si din nou i-ti scriu :Ce ne-am face noi fara tine! Multumim mult pentru tot!
Virginia

Orry said...

Super! Citisem nu demult o poveste asemanatoare!
Si este adevarat! Copii gasesc fel si fel de metode, si pana la urma ies ei basma curata!
Te pup!

Rodica Botan said...

Virginia tu esti draguta. Din cind in cind as vrea sa va mai descretesc fruntile. Cind eram la scoala eram clownul clasei...mi-a mai ramas un pic de energie de pe atunci. Te imbratisez.

Rodica Botan said...

Draga Orianda...citind ce-ai scris mi-am amintit de un var de al meu pe care-l pedepsea matusa mea inchizindu-l in beci. Si de acolo striga..." mama bate-ma omoara-ma dar darunca-mi ceva de mincare..." Asta a fost cu 40 de ani in urma si inca n-am uitat. Thanks ca dai pe aici...te imbratisez si eu...

Marius said...

Nu de putine ori a trebuit sa joc teatru sau sa pun pe tava toate vestile bune posibile inainte de a arata carnetul de note parintilor... :)

Cristy said...

Saraca mama! :))

LeeDee said...

Rodica, dac-as fi fost mama din poveste, nu cred c-as mai fi ajuns sa citesc finalul "fericit" al scrisorii - muream de cateva ori pana atunci ! :D

Rodica Botan said...

Marius scrisoarea denota totusi ceva respect pentru parinti...desi este greu sa-l intelegi. Tehnica insa a lucrat. Si se vede ca si la altii. Oricum Marius, se pare ca diplomatia te-a dus pe tine...departe...departe...

Succes la carte acuma. Domnul sa-ti poarte de grija pe unde esti!!!

Rodica Botan said...

Cristi...se vede treaba ca tu n-ai facut prostioare din astea...Bun copil; si...mai rar...
Blessings to you

Rodica Botan said...

LeeDee...din ce cresc copii dintr-aia te trec prin mai multe. Si sa stii ca nu se moare usor; si eu am vrut sa mi se-ntimple de citeva ori in astfel de cazuri si m-am pomenit ca eram eu gata sa atentez la viata copilului iubit. M-am pomenit ca-i spun la Laura odata..."eu te-am adus pe lume si eu te trimit scot din ea..." Bineinteles ca n-am facut-o dar ...oh...prin cite trece o mama...

Si ce e iara nedrept este ca nu se termina...ca in loc sa scada problemele se inmultesc vinovatii. Te trezesti ca ai maritata o fata si apar altii pe linga ea...pe care nicicum nu poti sa -i ignori, ba din contra. Ma intreb...cind mai luam si noi o scurta vacanta? Ca 24/7 sint tot cu gindul la ei...sa nu li se intimple ceva...sa aiba tot ce le trebuie...oare s-au dus la Biserica...oare au stabilitate la lucru? Oare nu se cearta pe acasa?...Oare nu duc lipsa de ceva?

Vreaau o vacantaaaaaaaaaaaa!