Comoara ...

Un cersetor stãtea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Intr-o zi, trecu pe acolo un strãin.

„Te înduri sã-mi dai un ban?", murmurã mecanic cersetorul, întinzându-i vechea lui sapcã de baseball…

„Nu am nimic sã-ti dau", spuse strãinul. „Dar pe ce esti asezat?", întrebã acesta. „Un gunoi", rãspunse cersetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mã stiu."„Te-ai uitat vreodatã înãuntru?", întrebã strãinul.„Nu", rãspunse cersetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea." „Uitã-te înãuntru", insistã strãinul.Cersetorul reusi sã ridice putin capacul.

Socat, nevenindu-i sã creadã, vãzu cã toatã cutia era plinã cu aur.
…………………….

Eu sunt strãinul care nu are nimic sã vã dea si care vã spune sã vã uitati înãuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolã, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.

„Dar eu nu sunt un cersetor" — mi se pare cã vã aud protestând.Cei care nu si-au gãsit încã adevãrata bogãtie, care este pusa in noi de Dumnezeu si carora le lipseste sentimentul profund si indestructibil de pace venit de la aceeasi sursa, sunt cersetori, chiar dacã detin cele mai mari bogãtii materiale.

Ei cautã în afara lor fãrâme de plãcere sau de satisfactie, de recunoastere, de sigurantã sau de iubire, desi au în sine o comoarã care contine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogatã decât orice le-ar putea oferi lumea, pentruca sufletul este mai pretios decit orice in intreaga lume…si ce i-ar folosi cuiva sa cistige intreaga lume daca isi va pierde sufletul…
ECKHART TOLLE -Puterea prezentului