22 April 2013

Ce-mi Mai Trece Prin Cap (10-03-08)


De prin viata adunate...de pe la oameni auzite...si in suflet pastrate...
Cu vremea... inveti diferenta dintre a tine pe cineva de mina sau a incatusa un suflet, si inveti ca, compania oamenilor nu-ti va asigura neaparat siguranta si ca increderea in oameni...seamana a blestem ...si atunci intelegi ca este Unul singur demn de toata increderea...si ca numai El "nu te va lasa si cu niciun chip nu te-a parasi".
In timp, inveti ca saruturile nu sint contracte si cadourile nu sint promisiuni si incepi sa intelegi viata si sa accepti infringerile ca pe victorii...cu capul sus si cu ochii deschisi si gratia unui adult, nu iritat ca un copil rasfatat. Si apoi...incepi sa-ti croiesti drumuri in prezent pentruca atit ti-a fost ingaduit de Dumnezeu si pentruca planurile de viitor sint pasi pe un teren nesigur si un nisip miscator ... Vezi ca omul face planuri dar numai Dumnezeu este cel care le duce la indeplinire...
Cu vremea inveti ca si blindele raze de soare iti pot produce arsuri daca nu stii cind e destul...ca si mincatul prea mult da greturi...iar scarpinatul nasului...si lista continua...
Asa ca daca iti place sa mirosi si sa admiri florile, este mai destept sa-ti plantezi propria gradina decit sa astepti ca cineva ...cindva...undeva...iti va aduce un buchet de flori...si Dumnezeu da apa sa uzi si soare sa creasca...si esti astfel sigur ca florile ti-au fost date tie in dar...(Iata misterul gradinii mele...mi-am rezolvat si problema cu ...florile)...
Si asa inveti sa te bucuri de ceea ce ti-a fost dat ...in loc sa plingi dupa  lucrurile care nu-ti sint harazite...si ai sa fi surprins ca viata poate fi chiar placuta si ai sa realizezi ca esti chiar puternic...Versetul "pot totul in Cristos care ma intareste" va fi realitatea ta zilnica...Si toate astea iti vor da o claritate si o intelegere noua ca sa te apreciezi la intreaga ta valoare...L-a urma urmei, ai fost pretuit atit de mult incit Dumnezeu insusi a trimis pe Fiul Sau Preaiubit sa te salveze...Si daca asta nu-ti da valoare si nu-ti da self esteem...nu stiu ce altceva te mai poate ajuta!!!
(10-03-08)

16 comments:

Lia said...

Frumoase ganduri... si adevarate!
Imi place sa trec prin "gradina" ta ca intotdeauna gasesc ceva bun.

Cat despre comentarii, vor aparea si ele cu timpul. Cei ce te viziteaza, sunt la capitolul "gustare" si apoi vor urma impresiile.

Domnul sa te binecuvinteze.

Rodica Botan said...

Lia...iti multumesc de vizita...o ceasca cu cefea sau una de ceai?...cauta un colt la umbra...poate sub nuc...

Frumusetea unei gradini nu se sfirseste...Domnul Isus iubea gradinile...Te mai astept!

Anonymous said...

Imi ridic capul de dupa gard si iti trimit o binecuvintare....Numai bine si la cit mai multi vecini buni...

Rodica Botan said...

Draga vecina...ia-ti ceva de cirpit...ceva de crosetat...si hai sa punem niste cartofi sa coacem in rel...cum se lasa frigu acuma...numa fain sa stai pe liga un foc bun...

disa said...

Eu zic ca:
Nimic pe lume nu-i mai minunat,
Decat sa-L ai pe El aliat.
Nici o bucurie nu-i mai mare,
Decat sa-L intalnesti pe Carare.
Multe binecuvantari sfinte de la Tatal Ceresc!

JOKER said...

Îmi place grădina ta înflorită, am admirat-o din uliţă, "printre uluci"... În mod special ador trandafirii.
O să mai trec, "oazele de linişte" mă atrag din ce în ce mai mult.
Şi da, trăiesc în RO, în Bucureşti

Anonymous said...

Un salut de pace vreau sati adresez mai intai "Salom".
Imi place de preocuparile pe care le ai, iti plac amintirile de altadata, iti place "pocainta" de altadata, iti plac cantarile vechi care au ceva ce te indeamna la pocainte si ceva care te cheama la Dumnezeu, insa vreau sa-ti spun ca ceva nu-m place la tine si nu-m place urmatoarea afirmatie a ta "Asa ca daca iti place sa mirosi si sa admiri florile, este mai destept sa-ti plantezi propria gradina decit sa astepti ca cineva ...cindva...undeva...iti va aduce un buchet de flori..."
Sa sti ca si buchetul de flori daruit cuiva are un mesaj daca te uiti nu la flori ci la persoana care ti le-a daruit. Prin afirmatia ta de mai sus reiese ca tu nu ai nevoie de florile nimanui ca le ai pe aletale. Oare de ce? Sa-ti raspund si eu asa peste gard?
OK, nu am nevoie de gradina ta si nici de florile tale, sunt genul de om la care ii plac florile foarte mult si pot sa-ti spun ca am o grdina botanica in miniatura in locuinta mea si in palcoanele casei. (ce spui?)
Mai vreau sa adaug ceva, am venit la tine in casa pentru ca, imi place cum gandesti in general, fara sa analizez ori ce cuvant rostita de tine prin tastatura. Aleg si retin pentru mine tot ce este bun, ziditor si care ma apropie mai aproape de imparatia lui Dumnezeu, pentru ca doresc cu ori ce chip sa ajung acolo, unde nu mai sunt lacrimi si durere.
La incheere iti doresc ca Domnul sa te tina de mana si sa nu-si ia ochii de pe tine, sa te binecuvinteze atat pe tine cat si toata casa ta.

Anonymous said...

PS.Din gresala am postat anonim.

Rodica Botan said...

Noi prieteni si vecini...ca sintem tot atit de aproape cu cei din Romania sau Canada cit sintem cu oricine altcineva ...sintem la un "click" distanta.

S-o iau de la inceput...disa, ma bucur de vizita si de cuvintele pline de har ce mi le-ai adus.Se pare ca sintem copii ale aceluiasi Tata...si-mi face placere sa-mi cunosc fratii.

Joker...imi pare bine sa te vad printre uluci. Am fost si pe blogul tau, dar ma grabeam la biserica...o sa mai revin...cred ca tu stii sa spui glume serioase...imi place stilul tau... Cred ca pe tine trebuie sa te astept cu un pepsi rece...tu esti din generatia tinara...

Sanyi...ai dreptate...pe blogul asta nu e nevoie sa fim anonimi...
Imi pare bine ca m-ai inteles de unde vin...drept sa iti spun ca si eu sint ca si gradina mea...jumatate in floare , jumatate salbatica...si pe ici si colo buruieni. Tot smulg la ele dar iara vin napoi...

In ce priveste ideea cu florile...stii cum e, ii dai omului ce vrea cind ii trebuie...dupa ce nu-i mai trebuie...n-are nici un rost. Daca cineva refuza sa te puna la masa cind ti-a fost foame, dupa ce ai mincat o groza de coji uscate si ti-ai potolit foamea...le poti ura tuturor pofta buna ...

Am trecut de faza in care m-ai tinjesc dupa multe lucruri si ma bucur de independenta...toate darurile bune sint de la Tatal si El stie chiar mai bine decit noi de ce avem trebuinta, chiar daca ca niste natingi citeodata insistam ca vrem ceva...De aia, ma multumesc cu ce am...si nu numai atit...ma simt privilegiata...si pot chiar sa-i multumesc Domnului si pentru rugaciunile pe care nu mi le-a onorat...ca nu stiam ce cer...atit...

Ma tot gindesc cum arata gradina ta botanica de pe balcon...am imaginatie sa stii...sint sigur ca ai fost foarte inventiv...ai putea sa o numesti gradina suspendata...
Iar tie prieten nou, cred ca ti-as oferi ceva seminte de flori...asa ca intre vecini...
Domnul sa va aiba pe toti in paza Lui si va doresc o saptamina buna...

Anonymous said...

Mi-a placut idea "ca si buchetul de flori daruit cuiva are un mesaj daca te uiti nu la flori ci la persoana care ti le-a daruit." Am pus-o linga idea Rodicai despre flori: "florile ti-au fost date tie in dar...(De Dumnezeu)
Intr-adevar, daca te uiti la cine ti le-a dat, in cazul asta bucuria nu se poate compara chiar si daca le-ai fi primit dela presedintele tarii!!! Asa ca, Rodica, iti inteleg bucuria, si Domnul sa ti-o inmulteasca zilnic.

Rodica Botan said...

Interesant fenomen...nimeni nu mi-ar fi putut da atitea buchete...ma straduiesc sa fac mamei mele cite un buchet simbata sa si-l puna pe masa...alteori cei de labiserica ma anunta ca n-au flri in duminica respectiva...si doar foarfeca si...gradina sta la dispozitie...

El pasarea hraneste...si de min' e grija sa...El pasarea hraneste...nici de min' nu va uita...

Multumesc Nihaela de vizita...poate intr-o buna zi...chiar ai sa vii sa ma vezi...

Anonymous said...

pe mine ma stii deja... ironic si pus pe harta mereu :) ... deci vroiam sa te intreb ce o sa faci cu comentariile negative, daca o sa apara si din astea?

Un moldovean care a vietuit vreo 13 ani prin tinuturile Hunedoarei si vreo 10 ani prin tinutul Bihorului ;)

Rodica Botan said...

Stii...fiica mea a pus lacatu pe chestia asta si i-am spus sa imi lase comentariile libere. Am avut un astfel de vizitator...nu mai stiu exact pe care articol a venit dar si-a dat drumul la naduf...zicea ca sintem toti fatarnici...Un tinerel care se vedea ca ii stia pe pocaiti destul de bine...
Mi-am zis eu in minte ca cineva, undeva...i-o fi dat motive sa spuna ce spune. Fatarnicia din nefericire este un pacat care se agata de noi usor...asa ca l-am lasat sa isi dea drumul...un singur comment l-a sters Deb, ca n-a putut inghitii chiar tot si ...isi chiar daduse drumul...poti sa cauti ...ca il gasesti pe undeva...
Ai vreo alta ideie? Sint foarte dornica sa invat lucruri noi...
Unii dintre tinerii astia imi pot fii copii...si ma gindesc de multe ori ca daca copii mei ar fi in locul lor, as aprecia ca cineva sa le dea un sfat bun sau sa aiba rabdare cu ei...

Am pornit in excursia asta cu gind sa dau ce am mai bun si cind n-oi mai avea sa ma opresc...sa admit cind gresesc, sa-mi cer scuze, sa invat de la cei ce stiu mai mult si mai bine si sa fiu sincera si cu mine si cu altii...
De aia am un nume si il port peste tot...de aia am o fata si nu mi-o ascund chiar daca nu arat grozav...de aia am vorbit de unele lucruri care se pare ca nu se vorbesc, dar care ar putea sa fie cuiva de folos...
Din nou...iti repet intrebarea. Cind vin oamenii la mine la lucru sa se plinga de ceva ii intreb daca au adus si solutia cu ei...
Dar tu? Ironia nu ma deranjeaza...de harta insa nu-s dispusa dar nici nu ma prapadesc de frica...
N-am ce pierde in afara de rabdare...si asta nu vreau s-o pierd ca este una din lectiile care ma straduiesc sa le invat!!!
Astept solutia tinere Hunedoarean...Bihorean...ce mai conteaza...romanas de-al meu...

Anonymous said...

Chiar daca sunt mai tanar decat tine, am trecut de cele tineresti de ceva vreme... in prezentare am uitat ceva ani petrecuti pe la Sibiu si altii cativa pe la Botosani :)

Solutia cu privire la comentariile negative cred ca e sa fie postate, sa lasam oamenii sa isi spuna parerea, din moment ce am decis sa ne lasam ideiile proprii drept tinta pe internet si sa avem rabdare... multa rabdare.

Daca cineva va vrea la mine pe blog sa vorbeasca murdar, ii voi edita comentariul astfel incat sa ii las ideea fara murdarii. Asta e singura mea regula, fara cuvinte murdare. Daca ceva nu iti comvine nu sari la bataie ci sari cu argumente.

Hălăţel said...

'Increderea in oameni seamana a blestem'
..

Rodica Botan said...

Increderea in oameni...este...din nefericire un blestem.