MARE RAFUIALA ...

    Ieri a plouat…astazi a dat si frigul. M-am trezit ca de obicei la 4 jumate. Am scos-o pe Bella afara. Am vazut ca nu-i convine. Desculta pe lemnul rece si ud…m-a trezit dimineata asta in fiori si pe mine. Nici mie nu-mi convine – mai ales ca trebuie sa ma duc sa muncesc daca vrem amindoua sa avem ceva chow de rontait…

    Jacheta, fularul, umbrella, poseta, cheile…si …la drum. Farurile masinii taie ca niste sabii intunericul …Dau sa deschid radio…si o voce obisnuita se face auzita…”Viata de credinta nu este grea…”

-Mai sa fie…imi zic- oare ce canal am nimerit? Ce bazaconii mai spune si asta…dar nu apuc sa continui bodoganeala …ca uad…

-Viata de credinta nu este grea - este imposibila!…

     Acuma daca prima fraza m-a pus pe ginduri, a doua m-a complicat si mai mult. In primul rind auzi fel de fel de oameni care iti spun in mai multe sau mai putine cuvinte cit sint ei de sfinti, cum ii asculta Dumnezeu, cum li se implinesc toate dorintele…Mai asculti si la predicatorii astia de predica despre prosperitate – si parca intrezaresti ce viata plina de bunastare au- si copiii buni si frumosi in toate pozele, si cuminti din cite zic ei…si incepi sa te intrebi cum de tie Domnul iti da numai probleme si dificultati in viata; cum de viata ta nu seamana cu a altora si tu ai numai necazuri. Nu sint eu neprihanita ca Iov, dar nici astia care o duc asa de bine n’or fi usa de biserica…Cum de ei pot trai viata de credinta fara probleme si eu ma impiedic si ma tirai si cad si El ma ridica si ma mai tine de mina si ma mai scap din mina Lui si iara cad si strig dupa ajutor si iara ma aduna de pe jos…si numai viata de credinta usoara nu poate fi- cind am cucuie si vinatai peste tot.

    Ei, astea erau mai mult sau mai putin gindurile mele azi dimineata cind glasul de la radio continua ideea inceputa. Si zicea ca singura posibilitate ca sa traim o viata de credinta este sa lasam ca Duhul Lui sa locuiasca in noi. Noi nu putem face mare brinza dar de cite ori lasam Duhul Lui sa lucreze liber in noi, lucruri faine se intimpla cu noi si cu cei cu care venim in contact. Noua singuri ne este imposibil sa traim asa cum se cere- de aceea cind Domnul Isus a plecat la cer ne-a lasat Duhul Lui …sa lucreze in noi si prin noi. Faina treaba, nu?

    Dar Duhul Lui nu poate intra intr-un loc care este ocupat. Eul meu de exemplu, este asa de mare ca nimic nu se poate inghesui pe linga El. Va trebui sa ma dau afara ( eu pe mine) si sa las locul liber ca El sa intre. Usor de zis…tare usor de zis…Si ma opresc aici ca-i mare imbrinceala …Nu…Nu se inghesuie Duhul Lui sa intre - ca Duhul Lui e politicos si blind si asteapta pina ies. Dar eu si cu mine sintem in mare rafuiala…