VALOAREA UNUI CUVINT...

Duminica dupa amiaza am fost cu sora mea si familia ei la Biserica la San Ramon. Cind fratele Pastor Pascut a citit textul de predica era exact acelasi care il avusesem de dimineata la Biserica mea. Numai ca inca odata am realizat ce nesecate sint izvoarele de inspiratie ale Bibliei. Am sa povestesc despre cele doua predici mai incolo…acuma vreau doar sa va spun o scurta si mica istorioara care mi-a placut grozav si pe care am auzit-o dupa amiaza la San Ramon.

Cum joi o sa fie in America Ziua Multumirii, subiectele graviteaza in mod normal catre subiectul multumirii. Se zice ca un scriitor- si nu-i stiu iara numele ca de obicei, posibil autorul unei carti de copii…”Cartea Junglei”, sau cam asa ceva…ei bine, dupa o perioada de succes, scriitorul a inceput sa faca ceva bani cu cartile scrise. Un journalist curios, s-a gindit sa facaun calcul sa vada cit face scriitorul nostru pe cuvint…cit i se plateste pentru fiecare vorbulita scrisa…si a a ajuns la concluzia ca scriitorul face 100 de dolari.

Uimit de aceasta descoperire are o idée…si cere un interviu cu scriitorul. Si cind il intilneste ii spune acestuia ce calcule a facut el si cum a descoperit ca el este platit pentru scrierile lui cu 100 de dolari pentru de cuvint… apoi baga mina in buzunar si scoase o bancnota de 100 de dolari, i-o intinse scriitorului si ii spune…
-Uite aici am 100 de dolari…puteti sa-mi dati si mie un cuvint- un singur cuvint care sa merite banii astia?
Scriitorul se uita la journalist, se uita la bancnota…intinde mina si foarte politicos raspunde simplu…
-Multumesc!!!
………………………
Intr-adevar cuvintul isi merita pretul…mai ales daca este rostit cu toata inima. Noi stim ca tot ce este bun vine de la Domnul. Si mai stim ca pentru toate lucrurile trebuie sa-I multumim. Multamul pe care il dam noi nu il schimba pe Dumnezeu si nu-I facem cu asta nici o favoare - dar faptul ca o facem ne transforma pe noi in mai bine. S-ar cade sa ne amintim multele binecuvintari pe care ni le-a dat in anul ce-a trecut…sint sigura ca lista va fi incompleta…si ca o sa uitam o gramada de lucruri; ca de unele nu ne amintim decit atunci cind le pierdem.