26 December 2012

INTRUPAREA


ÎNTRUPAREA

                        Şi Cuvântul s-a făcut trup,
 şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr.
Şi noi am privit slava lui...
Ioan 1:14
 Autor D.C

Doar gândul la noaptea aceea
şi toate temerile
în vestea cea bună
pe rând se topesc
Doar gândul la ieslea aceea
şi toate uimirile
cu bucuriile negrăite   
prind trup şi se înteţesc

Fenomenul –                fulminant şi
fosforic
iar pentru cei dotaţi cu credinţă –
fericitor
cu fuioare de fascinaţie ne frapează
În reverenţă
simţămintele se înfioară
Tresare gândirea
când vestea purtată pe aripi de îngeri
o contemplează
Se constată minunile
iar mintea săracă le memorează
şi tace

Slava se dăruie materiei
şi se îmbracă idilic
în scutece tare sărace

Spiritul imuabil şi desăvârşit
pentru totdeauna
se cuibăreşte în carne umană
Se reduce la finitudine Cel infinit
când întipăreşte în Sine a lumilor rană
Veşnicia se comprimă în vreo treizeci de ani
şi adastă în prozaică bătătură

Prin veste
ce înseamnă
pentru oamenii schilodiţi
bucurie
Creatorul se ipostaziază în creatură

Se umple timpul de cerească ispravă:
Actul – ce coboară Cuvântul pe învechita glie
Urcă                 omul – prin ere mâhnit cu
pământul – de obidă şi silă cernit
în slavă

Doar gândul la Pruncul Acela
şi Marea Speranţă – neînşelătoare şi vie
peste tragismul uitării şi
peste tristeţea adâncă a fiinţării
cu litere mari se înscrie

No comments: