03 September 2011

CAFEAUA DE DIMINEATA...CU O LINGURITA DE ATITUDINE IN EA...

 http://anaayana.wordpress.com/2011/09/03/azi-imi-plac/
     Ana, autoarea blogului al carui link l-am pus mai sus, are un ...nici nu stiu cum sa-l numesc - dar felul cum scrie, te determina sa continui sa gindesti la ideile ei. Astazi m-a facut dis de dimineata sa ma gindesc la atitudinea care o avem...la ce? La ziua de azi de pilda...la zgomotele diminetii...la lucrurile care am putea sa le lasam sa ne indispuna sau...am putea sa zimbim si sa ne continuam ziua incercind sa transformam un accident mic si nefericit intr-o oaza de haz, si nu intr-o tragedie greaca.
     M-am trezit indispusa de durerile pe care inca le mai am la umar. Dar m-am ridicat din pat si am deschis draperiile la livingroom sa intre lumina si am deschis fereastra la dormitor sa intre aer...si odata cu aerul a intrat si galagia de la bucataria vecinei care cred ca spala vasele...Alarma ceasului s-a pornit la ora 8...si cineva cinta jalnic..."totul este ca un pumn de praf luat de vint..." N-am argumente la versul asta ca pina si Solomon in toata gloria lui tot asa a gindit..."Totul este o desertaciune si o goana dupa vint".
     Si daca asa stau lucrurile...nu are Ana dreptate in articolul ei cind se bucura ca i s-a prins firul de menta? Nu are atitudinea un rol important in cum se imprastie pumnul de praf luat si purtat de vintul vietii?
     Sintem doar un pumn de tarina...cu ambitii si pretentii greu de atins. Si intr-o zi...ne plecam capul ca o floare la care i-au cazut semintele si ne intoarcem inapoi in tarina din care am venit...Faceti-va o cafeluta in dimineata asta si incercati sa-i simtiti gustul - nu o mai beti doar din ...obisnuinta. Puneti mai putin zahar, si daca se poate miere. Si sa gustam cu placere cafeaua...ca tot ce putem avea este doar...atitudinea. Ati vazut vreodata o floare de ciulin? Dar asa...din aproape? Pina si florile buruienilor pot fi frumoase...numai ca sa le vedem frumusetea trebuie sa ne uitam cu bagare de seama. Tot o ...atitudine! Vrei sa primesti flori? Nu ti le trimite nimeni? Sadeste-ti o gradina...si daca n-ai spatiu fa-ti rost de un ghiveci cu pamint...
     Dumnezeu a creeat lumea in care ne-a asezat cu niste detalii fantastic de frumoase- dar daca nu le cautam...nu le vom cunoaste niciodata. Daca punem atita zahar in cafea ca nu mai simtim gustul cafelei...n-o sa ne putem bucura niciodata de gustul bobitei de cafea-dar o sa facemn cu siguranta diabet . Tot o atitudine!!!
     Nu stiu ce ma asteapta inca astazi. Ziua de ieri mi-este cunoscuta dar...pierduta. Ziua de astazi este un ...mister la care pot participa. Atitudinea mea este singurul lucru pe care-l am si cu care as putea modifica necunoscutul in care intru...
     Am deschis adineuri Biblia si ochii mi-au cazut pe versetul 1 si 2 din Psalmul 14..."Nebunul zice in inima lui: "Nu este Dumnezeu!" S-au stricat oamenii, fac fapte urite; nu este niciunul care sa faca binele. Domnul se uita dela inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, sa vada de este vreunul care sa aiba pricepere, si sa caute pe Dumnezeu." ...Ce mai asteptam? Parca il vad pe Dumnezeu in dimineata asta cum sta la fereastra cerului cu o ceasca de cafea aburinda in mina uitindu-se pe pamint sa vada cu ce ne mai ocupam...El stie ca sintem de multe ori neputinciosi si nepriceputi...si ca gresim si cadem si nu prea putem face mare lucru. Dar ca un Parinte bun si intelegator, vrea sa stie ca avem cel putin intentii bune...chiar atunci cind ceea ce facem nu este perfect. Daca nu ne iubea...ne-ar fi spulberat de mult...dar situatia este alta...si pentruca ne-a iubit...inca existam.
    Ma duc sa-mi beau cafeaua...si am sa pun in ea o lingurita de atitudine - poate ziua de astazi va fi mai frumoasa pentruca am sa incerc sa-L caut mai mult pe El in tot ce sint, in tot ce fac si in tot ce mi-a dat!!!

4 comments:

Maria O. said...

superbe ganduri , multumim!

Rodica Botan said...

:) Ma bucur ca gindim la fel, Maria!!!

Aayana said...

Esti tare draguta. Mi-ai facut pofta de cafea. Beau una si ma gandesc la tine :)

Rodica Botan said...

Poate intr-o zi te hotarasti sa ma vizitezi...si bem una impreuna, Ana!!!