21 September 2011

CEL MAI SCUMP AN DIN VIATA...

Am inceput munca…si de data asta 10 ore pe zi. Cred ca s-a observat si pe blog. Oricum, ceva ce ma inspira inainte si care n-am avut stind acasa sint programele de radio la care ascult si care ma inspira zilnic cind fac naveta.

Ieri de pilda an auzit citeva lucruri care mi s-au parut importante. Era vorba despre economie, cit economisim, si cit ar trebui sa punem deoparte pentru batrinete- iesirea la pensie. Sint absolut sigura ca multe lucruri care fac sens in State nu sint la fel in Romania - dar sint si lucruri care fac sens.

Discutia era bineinteles in lumina Bibliei si a intelepciunii pe care Dumnezeu ne-o da in felul cum trebuie sa ne organizam viata. Ce facem? Stam, nepasatori si nu muncim sau nu punem nimic deoparte pe ideea ca Dumnezeu a trimis corbii la Ilie sa il hraneasca sau…ne uitam la furnica si incepen sa agonisim ceva? Orice lucru dus la extrema este gresit. Daca Biblia spune sa nu ne ingrijoram ce o sa mincam sau cu ce sa ne imbracam, tot Biblia ne spune …"cu sudoarea fruntii" ne vom agonisi cele necesare traiului. Dumnezeu lucreaza…Domnul Isus s-a dus sa ne pregateasca un loc…femeia inteleapta isi imbraca casa…si omul vrednic munceste . Este de lucru in via Domnului- pe tarim spiritual si este de lucru la facutul corturilor ca si Apostolul ca sa nu stea povara pe spatele altora si sa-si procure cele necsare traiului.

La o emisiune "Focus on the Family" cu aproape 20 de ani in urma, ascultind…am inteles ca daca 10 % dam Domnului, cam tot atita trebuie sa punem deoparte pentru zile ploioase, pentru orice eventualitate, pentru cind vom fi bolnavi si neputinciosi…Procentajul este diferit de la o persoana la alta pentru ca si noi avem tabieturi si nevoi diferite. Si ne obisnuim cu un anume stil de viata pe care apoi simtim nevoia sa il mentinem. Am mai invatat sa nu cumpar pe credit daca se poate - mai ales pentru lucruri din casa, ci sa economisesc pentru acea canapea noua pe care vreau s-o cumpar sau birou sau scaun.

Asta a fost un inceput bun pentru mine - desi eram aproape de 40 de ani- pentru ca la virsta aia nu realizezi ca energia si capacitatea de munca se schimba catre batrinete…ca nu ramii tinar pentru totdeauna, ca uneori sanatatea este un factor care aduce aspecte noi si nu tocmai placute - dar pe care trebuie sa le depasim si pentru asta trebuie sa facem o pregatire in prealabil.

Tot cam pe atunci, dupa ce am avut la 38 de ani accidentul acela care ma putea "expira"…m-am hotarit sa cumpar insurenta pe viata. Am realizat ca cineva trebuie sa-mi creasca copiii daca mor si ca banii sint o necesitate.

Ieri am auzit despre ce ar trebui o persona care a depasit virsta de 50 de ani sa faca - cu privire la finante. Un amanunt interesant a fost faptul ca se spune ca cel mai scump an din viata noastra este - ultimul an de viata. Pe linga ingrijiri medicale acasa sau in centre de ingrijire- se mai adauga si cheltuiala pentru inmormintare. Deci trebuie sa fim pe faza si sa ne gindim si la aceste lucruri. Media de virsta in America este de 78 de ani- dar Dumnezeu rareori tine cont de citi ani am planuit noi sa traim. El are planurile Lui…si e bine sa ne pregatim : mai intii din punct de vedere spiritual- si asta nu ne costa nimic pentru ca Domnul Isus a platit toate cheltuielile…si apoi din punct de vedere omenesc- ca nu vrem sa lasam copiilor cheltuieli si probleme. Buna mea a venit in America la 68 de ani. Cind a fost in Romania a avut o asigurare de moarte- bineinteles si-a pierdut drepturile acolo. Cind a venit aici a intrat la lucru si a cerut unchiului meu sa ii caute o asigurare pentru asa ceva. Cind a murit, a avut bani suficienti si pentru flori nu numai pentru cheltuielile de inmormintare. Imi amintesc ca rugaciunea ei a fost dintotdeauna sa nu fie o povara pentru nimeni. Si pot spune ca Buna mea a fost pentru noi intotdeauna o binecuvintare.

O alta informatie pe care am aflat-o ieri era aceea ca de la 50 de ani trebuie sa economisim cam 15 % din venit- ca ne apropiem de timpul cind vrem sa iesim la pensie. De asemenea trebuie sa ne straduim sa ne platim loanurile ( imprumuturile) la banca pentru case si masini…si sa ne eliberam de toate datoriile.

O alta informatie intresanta a fost aceea ca 85% dintre milionari nu-si cumpara niciodata o masina noua. Ei prefera sa investeasca intotdeauna in ceva care are capacitatea de a-si mari valoarea in timp- iar masina ( daca nu este una clasica- veche) isi pierde intotdeauna din valoare. Plus ca la o masina noua pierzi cam 5.000 de dolari la ea numai pentru ca ai scos-o primul din parcarea magazinului. Se mai discuta faptul ca proprietatile de rentat sint o investitie buna dar uneori cu dureri de cap. Si asta o stiu din experienta. Prefer sa o dau casa cu chirie cu un pret mai mic, dar cuiva care stiu precis ca o s-o ingrijeasca- dar si asa sint atitea lucruri de cheltuit pentru o casa si toate alea trebuie facute la timp. Numai ca o casa rentata ajuta la Incomtax.

Asadar, astea sint citeva idei care mi s-au parut bune si au rezonat bine cu gindurile mele. Stiu ca am sa ma straduiesc sa fiu cit mai inteleapta cu ceea ce imi da Domnul, fara sa uit ca si altii pe linga mine mai au nevoie de ajutor. Sper ca aceste ginduri sa fie de ceva folos sau interes si pentru voi, cititorii mei… Acum… inapoi la lucru… ca daca avem de lucru asta este o binecuvintare in zilele astea unde nu se prea gaseste de lucru. Sudoarea este doar …o abureala care trece...

No comments: