Una din frustrarile zilnice este faptul ca facem planuri si programam lucruri de facut pentru noi sau pentru altii si...nu se intimpla- nu reusim sa ducem tot ce ne-am propus la bun sfirsit. Am devenit meticulosi, metodici, avem liste, facem programari, ne educam ca sa avem cunostinte suficiente, punem timp la dispozitie...dar anumite lucruri pe care le dorim atit de mult...nu se implinesc. Urmarea este ca sintem nefericiti, dezamagiti, suparati pe noi, suparati pe cei care nu ne inlesnesc viata, situatia, nu ne ajuta sau ne stau impotriva.
Nu odata am suferit astfel de dezamagiri si nu odata m-am uitat la cei dragi ai mei trecind prin aceste momente grele. Sint astea intr-adevar necazuri? Noi le tratam ca fiind necazuri dar ele sint doar planuri de-ale noastre care nu ne-au reusit. Exemplu - am vrut sa cumparam ceva mai mare , mai scump decit ne permite buzunarul. Ok, am facut planuri, chiar investitii - dar ...ceva s-a intimplat ca planurile noastre nu s-au materializat. Chiar asa mare catastrofa sa fie? Stiu ca putem face tragedie din asta...sau tratam situatia ca si cind ar fi. Chiar daca am investit si bani si timp si energie...si deci suferim ceva pierderi - dar nicidecum nu-i rupere de nori si o sa ne reabilitam ...mai ales ca ne-o facem de cele mai multe ori singuri cind lucram de capul nostru si fara aprobare de sus...
Exista un verset care spune clar ca noi facem planurile - noi oamenii - dar ca Dumnezeu este cel care le implineste. Si iaca ca am ajuns la vorba lui Buna mea si a altor frati batrini pe care mi-i amintesc. Ei ziceau cam asa de fiecare data...de fapt cind vorbeai cu ei despre orice, nu lipsea fraza de mai jos...
-Pai...ma duc in cutare loc, sau fac cutare lucru...daca-i voia Domnului.
Asemenea expresii rar mai auzi ...sau mai degraba le-am lepadat cu totii din vocabularul nostru. Ai si ride de cineva daca L-ar invoca pe Domnul in afacerile lui marunte de fiecare zi. Daca vrea Domnul? Pai ...eu sa vreau si este suficient. Imi fac lista, imi fac programarile si le iau la rind...Ca si Nemrod la Turnul Babel...construim ca avem in mina schita arhitecturala a fiecarui obiectiv ce l-am programat. Cine ne poate sta impotriva?
Daca stau si ma gindesc asa...uite de unde ne vine frustrarea si nefericirea. Vrem prea mult...vrem ceea ce nu ne chiar trebuie si insistam sa nu-L intrebam pe Domnul despre tot ce planuim...
Ma intreb daca dupa concluzia asta am sa incep sa folosesc vorba aia batrina si inteleapta mai des ..."Daca este voia Domnului"...Stiu ca voia Lui este sa o folosesc...dar ...o sa?
No comments:
Post a Comment