06 September 2011

CINE-I VINOVATUL? OCHIUL SAU INIMA?

     Uraaaaaaaa!!! Mi-am schimbat celularul. Nu va mai povestesc ca treaba asta a fost tot la fel de lunga si dureroasa cit un transplant de rinichi. Noroc ca Danny a fost acasa si ne-a lasat pe mine si pe Deb sa stam jos in fata magazinului linga o fintina arteziana si sa ne relaxam in timp ce el - a dus tratativele in magazin.
     Am acuma un celular simplu...si Deb a zis ca daca nici acuma nu ma descurc, vor trebui sa foloseasca in dreptul meu factorul "wowwww"...ca sa-si exprime mirarea. Asta ca sa nu zica ca numai un retard mintal nu s-ar descurca cu scula asta. Treaba lor...Azi dimineata a trebuit sa dau un telefon care cerea sa apas pe niste numere si atita m-am incurcat in degete si atita am raspuns de tirziu la comenzi ca am facut varza din convorbire.
    As mai putea bodogani mult si bine despre celular, ca mai am de spus - dar nu vreau sa va plictisesc. Am sa va  spun numai ca...in asteptarea "transplantului de rinichi", asezata pe marginea fintinii si asteptind sa termine Danny tratativele, am stat si m-am uitat la oamenii ce treceau pe linga noi. Mi-am adus aminte de Caragiale cum statea in cafeneaua aia plina de fum si cum facea radiografie caracterelor care intrau in cafenea si apoi mergea acasa si isi scria schitele. El vedea o parte a oamenilor- aceea care arata caracterul si avea talentul sa faca aceste caractere sa isi dezvaluie intr-un fel atit de hazliu identitatea...
    Mai multi oameni se pot uita peste aceeasi multime de oameni si sa vada ceva total diferit. Cindva in tinerete vedeam frumusete oriunde ma uitam. Posibil sa o fi cautat cu privirea...ma interesa ce se poarta, fetele oamenilor, comportamentul lor...Azi , uitindu-ma la oamenii care treceau pe linga mine  i-am vazut atit de uriti...I-am si zis la Deb...
-Doamne fereste, fata mea dar tare uriti oameni trec pe-aici...
-Mom...ce te-a apucat ?
-Uita-te si tu, i-am zis...nu vezi ce uriti sint? Deb a dat din cap si si-a bagat capul in cartea in care citea.
Mi-a trecut prin cap insa gindul ca Domnul Isus se uita si El la noi...si ca El nu ne vede uritenia si ne iubeste; ca Dumnezeu se uita la noi prin Fiul Sau ( ca altfel n-ar putea sa se uite ) si ne iubeste...Ne vede frumosi pentruca singele varsat pe cruce ne-a curatit si ne-a dat valoare.
    Dintre porunci, cea mai mare este cea care este dedicata dragostei...Am de gindit multe pe ziua de azi. Nici macar Caragiale nu ne-a facut sa ii urim personajele- am ris de ele dar ne-au placut pina la urma . De ce am vazut eu astazi  numai oameni uriti? Or fi oamenii de vina sau ochii mei? Ma tem sa raspund...

   

2 comments:

Ana Ayana said...

Păi, ai putea face proba uitându-te mai des la ei. Poate era o constatare legată de starea de spirit din acea zi.

Rodica Botan said...

Cam asa...Bine ca nu m-am uitat astazi in oglinda; ca cine stie ce concluzii as fi tras...
:)