19 September 2011

BROASCA SURDA...

Un grup de broaste calatoreau printr-o padure; la un moment dat, doua dintre ele au cazut intr-o groapa adinca. Cind celelalte broaste au realizat cit de adinca este groapa in care au cazut cele doua broaste, au inceput sa se agite pe margine , sa faca multa galagie sa le spuna celor din groapa ca situatia lor este imposibila…si ca sint deja ca si moarte. Cele doua broaste au ignorat insa ceea ce li se spunea si sareau cit puteau de sus, sperind ca au sa ajunga sa sara pe marginea groapei si sa se salveze. Broastele de pe margine continuau sa se vaiete si sa le spuna ca nu-i nici o speranta…distanta e mult prea mare si asta le este soarta…vor muri in groapa, precis. In cele din urma, una dintre broaste, obosita, s-a oprit sa se odihneasca si auzind ce spun broastele de pe margini, s-a apucat de plins si…n-a mai sarit; si curind a murit, de inima rea.


Cealalta broasca insa a continuat sa sara tot mai sus…cit putea de sus. Pline de bunavointa, broastele de pe margine s-au unit intr-un cor si o rugau pe broasca sa accepte ca asta ii este destinul si sa stea linistita sa astepte si ea sa moara. Dar broasca din groapa, incapatinata a sarit din ce in ce mai sus, pina cind una din sarituri a fost pe marginea gropii…reusise sa sara afara, sa se salveze. Cind au vazut-o afara, celelalte broaste , uimite au intrebat-o …

-Nu ne-ai auzit strigind la tine?

-Nu, raspunse broscuta…ca...sint surda…si sufla greu sarmana gifiind de oboseala. Am crezut ca ma incurajati si de aia saream din ce in ce mai tare!
………………
Doua lectii importante invatate de la citeva broaste galagioase:

1. Limba este un madular mic dar…puternic. Un cuvint de incurajare unei persoane care este cazuta, in necaz, in durere, poate sa o ridice, sa dea energii noi, sa o faca sa razbeasca prin greutati.

2 .Un cuvint de descurajare, poate sa fie marsul mortuar al cuiva…

Sa fim atenti ce vorbim. E greu de inteles cum, cite un cuvint de incurajare poate sa faca miracole. De vorbit aiurea poate oricine…dar e speciala persoana care stie si vrea sa incurajeze…

13 comments:

cella said...

Nu sunt surda inca insa uneori efectiv imi pun vata in urechi sa nu mai aud ce spun ceilalti si sa ma tin de TINTA.

Rodica Botan said...

Tu esti o broscuta desteapta!!! Si frumoasa!!!

Tasha said...

frumoasa povestea cu talc...zi buna sa ai Rodica..

corina said...

Cunosc si eu povestea broscutelor.... vroiam sa o postez si eu dar trebuie sa o pregatesc mai antai e putin diferita de a ta dar oricum sunt frumoase si pline de anvatatura pentru sufletul tuturora.O sa ancerc sa o pregatesc. O zi cu soare iti doresc Rodica!

Elena said...

De multe ori imi impun sa raman fara auz atunci cand sunt bombardata cu tot felul de "sfaturi " din partea unor "binevoitori", dar nu reusesc in totalitate si mi se mai strecoara in suflet si minte cate o picatura care ma intoarce de la drumul meu si la sfarsit imi vine sa ma dau cu capul de pereti ca nu am crezut in judecata mea, asta este cand schiopatezi, cand nu te increzi in totalitate in Tatal Cersc.
Elena Tg Jiu

Anonymous said...

De multe ori imi propun sa raman fara auz la "sfaturile" unor "binevoitori" si nu reusesc in totalitate, mi se mai strecoara in suflet si minte cate o picatura, picatura ce reuseste sa ma intoarca din drumul meu, imi lipseste in acel moment credinta cat bobul de mustar....
Elena Tg Jiu

Rodica Botan said...

Buna tasha...ai dreptate...cu tilc...de multe ori e bine sa fim surzi la unele lucruri...sau la unele persoane!!!

Rodica Botan said...

corina am sa vin sa iti citesc povestea...sa vad ce taine are broscuta ta...

Rodica Botan said...

Asa si eu Elena...unele broaste binevoitoare stiu si sa zimbeasca...si sa aiba vocea dulce...Trebuie sa stim de cine sau daca sa ascultam...Sint cu tine in asta...trebuie sa stim sa ne alegem...broastele...
:)

Oana said...

Ai ales să ne vorbeşti... din nou... despre curaj, încredere şi... mai ales credinţă.
Îţi mulţumesc!

Alexandru said...

Ce frumoasă pildă! Chiar şi din lumea necuvântătoarelor avem atât de multe de învăţat! Uneori trebuie să învăţăm să fim şi surzi la "cântecul sirenelor" din jur.
O zi frumoasă, doamna Rodica!

Rodica Botan said...

Oana mea...
:)

Rodica Botan said...

Alexandru- la fel si tie...