09 October 2008

Cintarea Tineretii Mele -3-

 

Ma-ncred in El, orice s-ar intimpla,

Pe drumul meu sau in viata mea.

Fie ce-o fi in orice zi,

Cerescul Tata m-a calauzi.

 

Cor:

Ma-ncred in El, El stie soarta mea

Pe stinca sus, sau in adinc de val...

Lovit de val, ajung la mal...

Cerescul Tata m-a calauzi!

 

Ma-ncred in El oriunde as fi dus,

Chiar in cuptor de foc de as fi pus;

In suferinti si-n bucurii,

Cerescul Tata m-a calauzi.

 

Ma-ncred in El, chiar si de nu-nteleg,

Eu voia Lui intotdeauna-aleg,

Caci doar asa ...in Slava Sa,

Cerescul Tata m-a calauzi.

10 comments:

disa said...

Am trecut si eu prin incercari, dar aceasta cantare m-a mobilizat mult, desi, de fiecare data, cand o cantam, plangeam. Erau vremuri cand nu credeam ca mai aflu salvare, dar ea a venit de la Cel ce poate si stie tot.
Glorie Lui!

Rodica Botan said...

Oare toti au aceeasi experienta? Si eu cam tot pe-acolo...imi amintesc odata in Petrila cintind cintarea in biserica plingind in hohote...

disa said...

Se spune ca e bine sa plangem fiinca suntem cercetati de Duhul lui Dumnezeu, dar, de multe ori, ne e frica de privirile iscoditoare a celor din jurul nostru.

Rodica Botan said...

Cu cit imbatrinesc cu atita ma simt mai eliberata de ingrijorarile despre cine ce-o sa zica...
ei au dreptul sa zica ce vor...si eu am dreptul sa fiu cine sint. La urma urmei daca am gindii cu intelepciune ...exista o singura parere care conteaza, si o singura privire pe verticala de care ar trebui sa tinem cont.

Si nu numai atit...dar intr-o zi toate vor fi descoperite oricum...gindul ala ma cutremura si in acelasi timp ma relaxeaza vizavi cind e vorba de privirile iscoditoare...
In ziua aia cred ca fiecare o sa fie in sfirsit ingrijorat de povestea lui personala...

disa said...

scuze de greseala din com. anterior!
"a" adica ale celor...

Acum nu mai pot sa plang asa de usor. Oare sunt mai putin sensibila?

Nu, cred ca trairile mele s-au "tabacit".

Rodica Botan said...

...ai ajuns sa stapinesti durerea disa; si asta nu e lucru mic. De cele mai multe ori ne speriem si problemele atunci se vad mai mari decit sint. Dumnezeu ne echipeaza cu ce avem nevoie...poate ca mai demult a fost nevoie de lacrimi, iar acuma de tarie! Fi viteaza...pe noi nici moartea n-ar trebui sa ne mai tulbure; ca El a invins-o...(AM ZIS CA N-AR TEBUI, NU CA NU NE TULBURA)

disa said...

Ai dreptate! Inseamna c-am devenit mai puternica.

Rodica Botan said...

O cintare pe care o s-o pun miine poimine zice "Ca nu intii poverile-s sporite/ Intii primesti putere-a suferi!!!"
Cit este de adevarat!!!

disa said...

Doar raportandu-ne la altii, ne dam seama ca oful nostru e mai mic.
Domnul are un plan cand ne trece prin suferinta. Eu vorbesc in ceea ce ma priveste.
Am vazut mana lui la lucru.

Anonymous said...

Se zice ca Dumnezeu a dat voie la cineva care se plingea ca crucea ei e cea mai grea , sa-si aleaga o alta cruce .Uite dute in camera acesta si alege pe care vrei .Se duce se uita ;
Erau acolo cruci de toata forma ,mici ,mari
si mi-am ales de-acolo una mica ,ma gindeam ca este buna pentru restul vieii mele sa-mi ramina .Bine a zi voce ,dar te-ai uitat pe dosul ei ce scrie?
Cind ma uit mai ca sa-mi ies din minte ,era crucea mea de mai-nainte.