Ieri am venit cu niste pareri...ca am zis eu ca in spatiul asta al meu, am dreptul sa-mi dau cu parerea. Vaisamar a zis ca sint evaziva...si ca n-am mentionat faptul ca inca n-am citit cartea despre care se vorbea pe net. Adevarul este ca ...este nu greu - ci imposibil sa nu-ti faci o parere despre faptul ca s-a scris o carte bazata pe informatii secrete din vremea comunistilor - despre pastori care au fost informatori pentru securitate. Indiferent cine ai fi...incepi sa ai niste ginduri...simtaminte...pareri...:e bine? e rau? cum ar trebui? cind? are rost? dar ce-o sa faca familiile lor? dar cum o sa ii priveasca biserica? oare ce ar trebui sa faca biserica? cum ar trebui copiii acestor oameni sa se comporte? ce ar trebui sa faca pentru parintii lor? cum sa reactioneze? exista cineva care sa-i ajute si sa faca ceva sens in toata incilceala asta de emotii? ne pasa? ii pasa cuiva de sufletele lor? Oamenii astia sint vinovati...le intoarcem spatele?
Tot acolo pe postul de ieri, Tusa Marta din Aiud a lasat un mesaj, in care vorbea de suferintele familiei ei (Familia Muresan) in timpurile comuniste (sotul ei a fost multi ani pastor baptist-in Aiud) si evident, era vorba de situatiile create si de actiunile securitatii si a informatorilor lor infiltrati prin biserici. Ce-as putea spune in fata acestor adevaruri decit sa dau slava Celui ce i-a scos din cuptor si care le pregateste o cununa si o rasplata vesnica. Am mai amintit ca unchiul meu, Avram Botan a fost dat afara din Seminar in anul 3 - pentru un botez nou testamental; ca fratele bunicii mele, Rusu Cornel din Simeria a facut ani grei de inchisoare din cauza credintei lui. Aceste lucruri s-au petrecut si sint scrise in mod corect in Cartea Vietii: care nu va avea nimic evaziv, denaturat, incomplect. Capitolul ala de fapt a fost deja scris...cu tot cu punctuatie, aliniate...absolut fara nici o gresala sau omisiune. Istoria asta nu se va pierde niciodata.
Istoria ...o insiruire cronologica de date si de fapte...adevarate. Asa ar trebui sa fie, nu? Fara sa iau DEX-ul si sa citesc adevarata definitie a istoriei. Dar n-am facut noi istorie si in timpurile comuniste? A fost istoria aia adevarata? Cartea mea de istorie sarea peste ani, fapte, oameni...ca si cum ai fi jucat sah. In functie de interesele unui grup sau al altui grup, asa au scris oamenii istoria. In afara de Biblie care are o inspiratie divina...nu prea cred ca exista vreun istoric care sa fi prezentat realitatea exact asa cum a fost ea. Ma uit insa in Biblie la David...cum i se astern faptele si bune si rele unele dupa altele. O istorie asa de pestrita...dar oare nu asa este si istoria noastra, a fiecaruia dintre noi? Sa iei o parte dintre faptele omului si sa prezinti doar partea aia urita...vi se pare normal? David a omorit un om nevinovat...si stiu...stiu...David s-a cait pina la urma...dar asta e businessul lui Dumnezeu...cainta lui David a fost beneficiara pentru el si o invatatura pentru noi, dar n-a facut nimic bun pentru sarmanul Urie...Si ar mai fi multe de spus...as putea sa ma si contrazic singura la capitolul asta; asa ca nu m-as mira daca careva s-ar apuca sa o faca...si ii dau deja dreptate ca intr-adevar, omeneste, putem discuta despre asta pina ne facem vineti la fata si ni se usca gitlejul, sau asa cum zicea Vaisamar...facem scurta la mina...
Acestea fiind spuse...nu pot sa nu am o stringere de inima cind ma gindesc la cartea asta care inca nu am citit-o si care dezvaluie acuma, pacatele atitor oameni - unii deja plecati si numai Domnul stie unde sint plecati...iar altii inca in viata. Ce ma loveste asa in plin este urmatorul lucru...cum si ce se va intimpla cu copiii si familiile acestor oameni? Cum vor reactiona? Sa te trezesti dintr-o data asa...intr-o dimineata ca ai trait un mit...o minciuna...si ca parintele pe care l-ai admirat si in care ai crezut este poate un impostor. E simplu sa spui...parintii trebuie iubiti asa cum sint... Dar cum? Cum ai sa-i ajuti? Cum ai sa dai ochii cu fratii la biserica? Inteleg ca cei vinovati isi merita soarta...dar ceilalti? S-a gindit cineva la ei? Putem sa ne permitem sa nu ne gindim? Sau poate scotind neghina noi, si nelasind pe Dumnezeu s-o scoata El...vom smulge si alte spice de griu? Asta este metoda potrivita pentru a indrepta lucrurile?
Sau sotia acelui frate care a citit in aceste dosare prafuite ca sa afle ca sotul ei de fapt dadea informatii si despre ea la securitate. Poti sa-mi spui ca ai vrea sa afli astfel de stiri despre cei dragi ai tai dintr-o carte care a aparut recent pe piata si toata lumea o citeste? La asta ma gindesc...ma gindesc ca spre deosebire de restul lumii, noi stim ca toate faptele noastre bune au fost scrise in Cartea Vietii. Mai stim ca Dumnezeu a aruncat in Marea Uitarii nelegiuirile noastre...si atunci cind, din cind in cind, ma rog Tatal nostru...spun..."Iarta-ne noua greselile noastre cum si noi iertam gresitilor nostri- daca isi cer iertare de la noi?"
N-am raspunsuri...am numai intrebari...nelamuriri...si stringeri de inima...
No comments:
Post a Comment