20 August 2010

VECHITURA ASTA?

Am impartasit cu citeva surori (americane de la mine de la biserica), povestea "misionarului descult"…Simbata - adica miine, am fost chemata sa le vorbesc tuturor surorilor din biserica despre situatia din Romania, impresiile mele - si gindurile care le am la subiectul asta - si cum putem ajuta situatia ?! Liz, secretara, mi-a spus entuziasmata ca mai multe din surorile care au auzit povestea mea au cerut sa afle mai mult despre subiect si au si hotarit deja sa treaca la actiune.

Dar pentru succesul acestui post si pentru faptul ca aceasta poveste a ramas in mintea mea printre impresiile profunde (si am ceva impresii adunate) ale celor 6 zile petrecute in Romania, am hotarit sa va mai spun povestea inca odata, desi am mai amintit de acest fapt printre primele impresii de vacanta impartasite aici pe blog. De data asta insa am sa spun povestea din perspectiva lui Nela, sotia misionarului nostru ajuns intr-o seara acasa ...descult…

- Eu sint Fratele Milut din Aiud… asa s-a prezentat tatal lui Paula in Aeroportul din Cluj la sosire. O fata zimbareata si o mustata sugubeata. El a fost soferul nostru pe tot parcursul expeditiei noastre in Romania. Fiica lui, Paula, are o orientare in spatiu de neegalat ( un fel de human - GPS), talent pe care l-am exploatat din plin. Pentru talentele lor, am fost atit eu cit si sora mea, foarte recunoscatoare - pentru ca desi conduc masina de 30 de ani, pina si in San Francisco mi se pare sofatul destul de calm comparat cu circulatia pe soselele din Romania - iar cunoasterea drumurilor intr-un mod mai "personal" (gropi, starea drumurilor, drumuri latularnice…etc) este inca un mare plus intr-o aventura atit de lunga facuta intr-un timp atit de scurt. In Romania as recomanda o ora de rugaciune inainte de a pleca oriunde cu masina...Sint chiar curioasa…oare nu exista reguli de circulatie?…Sau si ele sint ocolite asa cum ocolesti gropile din mijlocul drumului?

Sa trec insa la miezul discutiei. Fratele Milut are o Biblie mare pe bord. Acolo isi tine el banii de benzina pentru misiune. Domnul ii poarta de grija Bibliei aleia sa aiba banii necesari pentru benzina…si e greu de imaginat cum…intr-o tara unde barbatii mai ales sint lipsiti de locuri de munca.

Fratele Milut are obiceiul sa ia oameni in masina cind se duce dintr-o parte in alta. Si se opreste si ii ia de pe marginea soselei- fara nici o prejudecata…daca i-ai facut cu mina…esti gata instalat pe bancheta. Si cind esti in masina lui…trebuie sa asculti ce iti spune- ca doar el este sef acolo; si el le povesteste la toti- vor sau nu vor ...despre dragostea lui cea mare, despre Domnul Isus. Simbata si Duminica duce oamenii la biserica. Asta este misiunea lui.  Masina lui este de 7 sau 8 locuri dar mi-a marturisit ca masina este mai vrednica cind se duce la Biserica… si poate duce si cite 27- 28 de persoane. Nu ma intrebati insa cum… Aici este nevoie de imaginatie, nu gluma.

Povesteste Nela, sotia lui…
-Si Milut al meu a dus pe familia asta la o Biserica prin nu stiu ce sate de mai multe ori. Oamenii au fost convinsi ca au nevoie de o schimbare in viata lor si au cerut sa fie botezati. Dar Milut stia ca ei nu sint casatoriti legitim - asa ca le-a zis…
-Extraordinar… ma bucur…dar stiti…exista o problema aici. Inainte de-a va boteza, trebuie sa va casatoriti la starea civila. Milut a zis ca omul s-a intristat. Asta insemna pentru ei o ceremonie…cu lume si un pic de fast…si barbatul a marturisit Fratelui Milut…
-Frate Milut…eu n-am nici macar o pereche de pantofi ca lumea in picioare …
-Nici o problema…a zis Fratele Milut fara sa clipeasca…si pe loc s-a descaltat si i-a dat incaltarile lui de duminica…
-Si mi-a venit barbatul meu acasa descult…zice Nela…incercind sa aiba o fata serioasa. Pai bine mai Milut…tocmai pantofii aia buni trebuia sa-i dai? N-ai asteptat si tu sa cauti macar o alta pereche mai veche? Stii ce greu iti gasesc pantofi pentru picioarele tale late…acuma de unde iau bani sa-ti cumpar altii? Dar Fratele Milut a luat alti pantofi mai vechi in picioare si a fost la fel de vesel si de multumit ca si inainte…
-Extraordinar ce bine ma simt in pantofii astia…a zis el rizind …sa stii ca pantofii astia sint chiar si mult mai comozi...
-Pina la urma…continua Nela povestea rizind…l-au facut si nas pe omul meu.

Istorisirea asta m-a uns la inima. Noi dam de multe ori din surplusul ce-l avem…si dam cu stringere de inima dupa ce facem calcule precise sa nu raminem noi in minus pe undeva. Fratele Milut…este o figura "extraordinara"…(expresia lui favorita). Gindindu-ma la ce face acest copil al lui Dumnezeu cu ceea ce are…m-am gindit la multi dintre noi care avem mult mai mult - chiar mai mult decit avem nevoie - dar nu dam nici macar din surplusul ce-l avem. Acum sa trec la partea practica a postului meu. Ca noi, copiii Domnului, trebuie sa fim oameni de actiune. Nu ne este strain faptul ca Domnul ne-a dat fiecaruia cel putin un pol…un talant…ne-a dat ceva ce trebuie pus in negot. Ar fi tare bine daca am inceta sa ne comparam intre noi atit cu darurile materiale cit si cele spirituale. Ne-a dat Stapinul cit a considerat El ca putem sa ducem - sa lucram; si este lucru sigur ca va veni Stapinul inapoi si ne va cere socoteala: si aluia care are un pol si celui ce are 10. Acuma stiu ca e mai greu pentru bogati sa intre in Imparatia Cerurilor, ca asa scrie in Biblie, dar tot acolo spune ca cel care a avut un pol (un talant) si l-a ingropat, a ajuns in temnita si Stapinul i-a spus ca este o sluga nevrednica.

Lumea din jurul nostru duce lipsa de tot felul de lucruri: unele materiale, altele spirituale. Sint oameni care n-au ce minca si sint oameni care n-au ce imbraca si sint oameni care n-au auzit de mult o vorba buna, n-au simtit de mult o mingaiere. Ce facem? Noi toti avem CEVA de dat. Stapinul ne va intreba intr-o zi nu daca am avut destul, daca am fost multumiti sau nu cu ce am avut… ci ne va intreba ce am facut cu ceea ce ne-a dat?! Fie ca ai mult sau ai putin, toti avem ceva care poate sa fie pus in negot. Cum sint mai practica din fire, m-am gindit sa incepem un fel de campanie misionara. Toti trebuie sa fim misionari…TOTI. Misionarul nostru care a venit acasa descult …a dat ce a avut. Si a facut-o din dragoste. Cred ca Nela l-a iertat si pina la urma stiu eu ca nu a ramas descult . (Nela numai l-a amenintat!!!)Domnul i-a purtat insa de grija.

Gindul meu era sa va indemn pe romanii emigrati in America sau alte tari Europene…sa puneti la o parte din lucrurile pe care le aveti in plus, sau cele pe care vreti sa le dati din dragoste altora…si sa gasiti persoane in Romania carora sa le trimiteti pachete si ei sa le distribuie celor ce au nevoie. Stiu ca in America sint presarate peste tot persoane care trimit pachete in Romania- la destinatie, fara ca destinatarul sa plateasca taxe la primire. Mi se pare ca un pachet de vreo 80 de lb costa vreo 80 de dolari-pentru transport. Cum salariile din Romania sint foarte mici si cum pretul mincarii este aproape la fel de ridicat ca si aici, face sens sa ii ajutam cu imbracaminte ca sa poata sa isi pastreze banii pentru mincare si intretinere. Economia in Romania este mai proasta ca aici si unii dintre oamenii cu care am vorbit sint tristi, si fara nici o speranta. Domnul Isus a spus ucenicilor cind acestia au zis ca oamenii sint flaminzi…"Dati-le voi sa manince!!!". Cred ca fraza asta spune DESTUL SI SUFICIENT - pentru fratii mei din America.

Apoi ma gindesc la cei din Romania…Daca ati primit ceva…si daca Domnul v-a binecuvintat, nu uitati de ceilalti din jur. Daca n-ai altceva…o vorba buna, o mingaiere… si este atita nevoie de dragoste…

Ce am sa le spun miine surorilor? Eram Duminica in masina cu Rhea. I-am spus ca arata bine cu hainele cu care era imbracata; la care ea a raspuns…
-Vechitura asta? …O am in dulap de cel putin 10 ani…
-Si de cite ori ai purtat-o?...am intrebat-o eu? Poate de 10-20 de ori - maxim…?!
-Cam asa…mi-a raspuns ea…
-Vezi…i-am spus eu…sint locuri si tari unde cind cineva spune ca un lucru este vechi…de fapt nu trebuie sa-ti spuna ca vezi tu ca e vechi…lucrul respectiv este purtat, este destramat, este rupt…este decolorat, este consumat…

De fapt…asta o sa fie titlul speech-ului meu de miine…"Vechitura asta?"
.......................................................................................
Printre cititorii mei, sint sigura ca sint si persoane care se ocupa cu adunarea de colete pentru Romania (sau cunoasteti pe cineva )? As avea nevoie de nume, numere de telefon si adrese eventual pentru aceste centre de colectare, ca sa le fac cunoscute celor ce intentioneaza sa isi faca ordine in dulapuri, frigidere si…buzunare! Aceste informatii am sa le public pe blog ca sa fie la indemina tuturor. Multumesc !

13 comments:

elena marin-alexe said...

Te citesc de ceva timp draga mea Rodica, dar aceasta postare m-a incantat asa tare ca am recitit-o cu mare pasiune..
Traiasca Domnul si fratele Milut sa fie binecuvantat.
O poveste adevarata care merita povestita si repovestita...
Te pup cu mare dragoste in Cristos!

kameluna said...

Chiar frumoas ai mai povestit tu aici. Si pe propria mea piele am invatat ca daca daruim ceva din suflet Domnul ne rasplateste însutit. Sunt convinsa ca fratele Milut o sa aiba mai mult decat o pereche de pantofi noi, iar daca imi dai nr pe care il poarta si adresa ii voi trimite personal o pereche de pantofi noua cand voi ajunge acasa.

Anonymous said...

Orice lucru facut ptr Domnul si in numele Domnului nu este facut niciodata inzadar. Se merita sa trimiti in Romania orice pe care consideri tu "vechitura asta"(stiu din experienta. Faceti bine cat puteti de mult, Dumnezeu nu se lasa dator.

Sia

Anonymous said...

Noi am urcat 11 intr-o Dacie. Si am ajuns la destinatie, si n-a trebuit sa o impingem sa porneasca. Si era inainte de '89, pe cand benzina era pe tichete. Si mergeam intr-o misiune... Benzina: cam insuficienta, nici macar la limita.

Dar, dar...

Stiti finalul: nu ne-a oprit nici militia la postul de control, iar benzina s-a inmultit prin credinta si-am ajuns cu bine si la destinatie, si inapoi. :)

a.dama

Sorina said...

Draga prietena, personajul tau este un om extraordinar! E genul de om care ma face sa spun ca "imi pare rau ca nu port palarie ca sa mi-o ridic in fata lui". Sa dea Dumnezeu sa citeasca aceasta povestire cat mai multi iar mesajul ei sa le ajunga la suflet si sa le vorbeasca!
In calitate de romanca, iti multumesc pentru initiativa ta minunata! Din pacate, dupa ce eram o natie atat de saraca, acum au sporit poverile... Sa ne ajute Dumnezeu sa trecem cu bine si de acestea, ca tare multe si grele sunt! Iar tu sa fii binecuvantata pentru gandurile tale bune, sustinute de fapte! Credinta fara fapte e moarta... tu esti vie! Amin!

Rodica Botan said...

Traiasca Domnul...si citi mai multi dintre noi sa traim si noi adevarata viatra de credinta!!! Multumesc pentru incurajari Elena...toti avem nevoie de ele...

Rodica Botan said...

kameluma...stii ce? A fost dulce de tot raspunsul tau. Si am sa-ti trimit informatia ceruta...stii de ce? Pentruca e plina lumea de rautati si de oameni care-si fac rau unul altuia. Si este asa o schimbare binecuvintata ca cineva vrea sa faca - sa practice binele. Domnul sa-ti tina in seama acest gest si daca ar fi mai multi ca tine, cu adevarat lumea ar putea sa fie schimbata in bine...Esti pentru mine ca o gura de aer curat...Domnul cu tine fetita dulce...

Rodica Botan said...

Sia...si un pahar de apa dat in Numele Domnului va fi rasplatit...ai dreptate...Domnul sa te binecuvinteze cum stie El mai bine...

Rodica Botan said...

a.dama...exemplul tau verifica inca odata ca Dumnezeu nu se lasa dator NICIODATA. Oh...de am invata ca El poate si o sa ne dea...mai ales atunci cind sinte, gata sa facem voia Lui...
Love you a.dama...

Rodica Botan said...

Sorina...fie ca rugaciunea ta sa fie ascultata. Si fie ca sa ne trezim, noi copiii Lui care am zacut atit de multa vreme ca niste bolnavi...ca altfel nu se explica lipsa de activitate si indiferenta care o avem fata de fratii nostrii...Domnul sa-ti asculte cuvintele si sa ne trezeasca pe toti. Exact asa am simtit si eu vizavi de gestul fratelui Milut...m-am simtit mica ...si rusinata ca nu am dat niciodata incaltarile nimanui...

Elena said...

Salutari Fratelui Milut si Paulei, sper sa-i mai intalnesc sunt mai aproape de ei (geografic) decat de tine Rodica.... Domnul sa le calauzeasca pasii....
Elena Tg Jiu

corina said...

Cine da lui isi da
Cine face lui isi face.Aceasta era vorba de multumire pe care o zicea un mosneag in toata viata lui cand umbla sa ceara de mancare pe unde putea si pe la cine il primea.
Domnul sa rasplateasca inimile celor buni iar a mea de exemplu sa o schimbe in bine.Rodica foarte frumos!O zi binecuvantata sa ai!

cella said...

Rodica, stii cati tineri incap intr-un van din ala cu 12 locuri? Probat si nu o singura data, in jur de 40 - la nevoie ;)) in misiuni.
Cum stam? Unii in brate si altii si altii in bratele lor si ... printre ;))