http://convietuire.wordpress.com/
Oana...bine ai venit in familie!...Biblia spune ca oricine nu se va rusina de El...nici El nu Se va rusina de...el sau ea...Exista o cintare care-mi place mult, care spune..."asa cum sint ...la Tine vin...Poate cineva are cintarea ?!
3 comments:
Rodica draga mea,
Iţi mulţumesc din suflet pentru postarea ta… indicată aici.
Mă tem însă că avem percepţii diferite… eu am spus aşa: “că mi-aş dori ca într-o zi să nu mai simt nevoia să povestesc cuvinte, ci să pot răspunde simplu, şi totodată atotcuprinzător: sunt un copil al Domnului!
Nu ştiu dacă eu mă pot numi aşa… poate că sunt, am devenit atunci când am fost botezată, ortodox… în copilărie. Pe parcurs am vrut să cresc în credinţă. Cel mai adesea nu am reuşit. Năzuinţele mele sunt… însă, după cum tu ştii prea bine, la stadiu de năzuinţe… nu sunt deloc ceea ce Domnul ar vrea/ar aştepta să fiu. Deci nu cred că mă pot numi copilul său… dar de dorit… asta mi-aş dori.
Ştiu că tu ai altă percepţie despre ce înseamnă a deveni copil al Domnului... botezul la maturitate, în deplină cunoştinţă de cauză. N-aş vrea să se înţeleagă altceva. Ceea ce am scris eu e doar un ideal… de credinţă. Rămân botezată ortodox. Şi mă voi osteni a percepe şi a-mi trăi credinţa. Pentru că acum sunt tare departe de ceea ce ştiu că ar trebui să… fiu !
Dar să mă ruşinez de EL... nu, asta niciodată. Aici dreptate ai!
Îţi mulţumesc pentru cuvintele tale calde. Le aştept oricând cu mare drag.
Oana...ce ai marturisit tu este intens. Noi sintem cu totii "infiati". Imagineaza-ti un copil infiat care vine in casa Tatalui Lui cu bagajul lui de fiinta veche. Ii va lua o perioada sa se schimbe si se va schimba pe parcurs mai ales daca isi iubeste Tatal. Asa facem si noi. Dar totul incepe de la hotarirea de a fii copilul Tatalui Ceresc.
Domnul Isus a zis ca El a venit ca sa implineasca tot ce trebuia infaptuit. De aia s-a si botezat la 33 de ani, om matur...Viata Lui este un ghid pentru noi. El nu avea nevoie sa faca acest act de demonstratie, dar l-a facut pentru ca sa ne dea un exemplu.
Tu insa pe masura ce te vei identifica , copil al Lui ai sa vrei sa-I fii pe plac si ai sa vrei sa te conformezi voii Lui. Tu singura ai sa alegi cind si daca si cit vrei sa fi ascultatoare de Cuvintul Lui...
Dar eu citind ce ai scris am crezut ca ceea ce ai scris este minunat. Este un inceput...ca cineva sa recunoasca ca este copilul Lui nu este un lucru de trecut cu vederea.
Acuma...vom fi totdeauna vrednici si perfecti si demni de El? Daca n-ar fi singele Domnului Isus care sa ne spele...NICIODATA. Dar Domnul Isus a facut acest lucru posibil si prin El, Tatal ne vede fara greseli, fara pata...si vrednici si pe noi...Eu continui sa ma bucur de faptul ca ai recunoscut ca apartii Lui. Ai grija insa ca satan nu iubeste asemenea declaratii. Domnul sa te pazeasca in orice zi...Cu mult drag...
Rodica,
Asa ca întotdeauna dai răspunsul exact cum îl simţi. Şi îl simţi bine…
În sensul în care spui tu, am şi scris. Aveam nevoie şi doream a face această mărturisire şi public. Pentru că, în taină… o fac mereu. Prin ce simt, prin rugă. Prin acel perpetuu “Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”
Da…despre “vrednicie” sau nevrednicie… ştiu, acum ştiu – niciodată nu suntem vrednici şi nici nu ne "câştigăm" această vrednicie prin “fapte sau merite deosebite”. Cheia este dorinţa şi străduinţa de a fi mereu în Cuvântul Lui... ceea ce nu e uşor. La fiecare pas încalc câte o poruncă şi tot aştept pietrele să curgă aruncându-se înspre mine… uneori chiar curg… mi le arunc adeseori eu singură asupra mea (cum ştii).
Ştiu şi de… cel rău, ca nu "iubeşte" astfel de declaraţii şi mai ales trăiri, doar îl simt şi îi percep influenţa de ani de zile… nu de azi de ieri. Credinţa în Domnul de mi s-ar întări, doar ea mă poate salva.
Şi tu să fii ocrotită...în tot locul şi în toată vremea. Şi îţi mulţumesc pentru toate cele scrise.
Cu drag.
Post a Comment