04 November 2010

CIND ITI DA EL PACE...

Interesanta e viata asta. De o vesnicie parca invat, si tot nu stiu cit ar trebui sa stiu...Invat din experientele personale, invat din experientele altora, invat din greseli...invat din dureri...Tot sper sa fi invatat suficient si sa nu mai trebuiasca sa mai invat nimic. Nu mi se da insa. La lucru, mereu se schimba ceva...un program in computer, cineva in conducere- ceea ce rezulta in alte straduinte sa invat noi lucruri, sa studiez noi oameni si sa ma adaptez la noi conditii. Pina cind oare? Cred ca pina mai sint in viata...

Cu problemele personale la fel. Nu m-am ferit sa va spun ca cea mai mica dintre fetele mele este bolnava. De citeva luni acuma n-a mai fost nici la lucru. Doua operatii si nici o speranta la orizont. Acuma i-au pus si un monitor pentru inima. Americanii au o melodie..."one day at the time, sweet Jesus" (cite o zi  numai, dulce Isuse). Sau cum zice Biblia..."ajunge zilei necazul ei"...cu alte cuvinte ..."nu te ingrijora de ziua de miine". Din cite stiu eu, tot mai multi insa traim asa...de la o zi la alta, de pe o zi, pe alta.

Ati zice unii ca in America oamenii au mai putine probleme. Poate...unii...dar nu toti. Uite, sa va explic numai ce s-a intimplat in ultimele doua zile...Ieri a trebuit sa vin acasa de la servici pe la 11 dimineata. Am chemat acasa sa vad ce face Deb si vocea din telefon m-a facut sa-mi inchid computerul, sa-mi iau poseta si sa le spun oamenilor ca plec. Ajunsa acasa era cit pe ce sa o duc la Urgenta. Jumatate de drum m-am rugat cu voce tare si cu lacrimi ..."Doamne fie-Ti mila..." I-a fost mila...pina a venit Danny de la lucru si-a mai revenit. Astazi la amiaza avea sa mearga la alt doctor. Pe la 12:30 ma cheama Danny si ma intreaba daca pot sa plec mai repede de la lucru.. Intreb de ce? Danny imi spune ca Deb a avut un accident...A lovit o masina in parcare la spital...si acuma plingea de nu puteai sta de vorba cu ea . Asta ne mai lipsea. N-am apucat sa-i spun sefei mele ca din biroul vecin m-a auzit...
-Fiica ta a avut un accident?
-Da...trebuie sa plec acasa...
-Ai grija cum conduci...
-Thanks...
Am chemat-o pe Deb...Doamne greu este sa stai de vorba cu cineva care trece prin greutati mai ales din alea care se tin in lant...Ai zice ca Domnul a uitat ca sintem doar o mina de tarina...Numai ca El nu uita. Mi-a trebuit aproape o ora sa ajung la ea. In timpul asta Deb a cautat proprietara masinii pe care a lovit-o sa-i spuna. Femeia se arata grozav de afectata de gestul lui Deb. In loc sa sara in sus ca i-a lovit masina o imbratiseaza pe fata mea si ii spune ca a impresionat-o faptul ca Deb n-a dat bir cu fugitii...Ii spune fetei mele ca masina este doar un obiect si ca fiul ei a murit intr-un accident de masina...Si mai adauga ea..."Dumnezeu nu ne da mai mult decit putem duce."
Am ajuns si eu in sfirsit si am putut sa vad masina...Masina lui Deb era mai rau...uite-o aici...Cumva s-a linistit si ea. M-am tot gindit pe drum ce sa-i spun...Cum ce sa-i spun? Adevarul! Ca cel rau da tircoale ca un leu nestiind pe cine sa inghita. Ca de multe ori ne pricinuieste necazuri ca sa ne ispiteasca. Dar...nici in cele mai dificile situatii nu trebuie sa uitam ca sintem copiii Domnului. Prin ceeea ce a facut Deb a dat dovada ca este a Lui...deci satana n-a prea avut mare cistig.

M-am gindit sa mergem undeva ca sa uitam de necazuri, asa ca am luat-o in masina mea si ne-am dus la Mall. Dupa vreo ora la mall...am stors si citeva zimbete . Pina la urma din toata treaba asta am ajuns la concluzia ca trebuie sa dam slava Domnului care n-a lasat ca ceva mult mai rau sa i se intimple. Se putea accidenta pe freeway...in viteza. Asa nici ea nu stie exact cum s-a intimplat de a lovit masina ...
Bun...am si poza de la mall...
Astazi e ziua lui Danny...asa ca i-am facut o mica surpriza. Dar...si el ne-a facut o surpriza. Cind a venit acasa abia putea sa mearga. A cazut la lucru cind s-a dus sa controleze o lucrare pe teren si si-a scrintit glezna...Asa ca  miine daca merge tot asa...iarasi sint la doctor copiii mei.

Acu seara am avut toti trei  o ora de rugaciune...dulce timp de  partasie cum nu cred sa mai fi avut. Danny a citit Psalmul 51..."Dumnezeule Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mihnita"...Si ne-am simtit cu totii plini de bucurie dintr-o data. "Doamne , deschide-mi buzele si gura mea va vesti lauda Ta"...Si uite asa la sfirsitul acestei zile pline de zbucium, am sarbatorit trei inimi zdrobite dar pline de pace si de bucurie.
Serios va spun ca n-am avut atita pace si atita bucurie de mult. N-am cum sa va explic ...ca n-am idee cum - dar pot sa va spun ca pacea ce o da El este reala...chiar in mijlocul incercarilor.

10 comments:

Debora said...

Nu trebuie sa explici, ca intelegem. Cred ca oricare dintre noi am trait la un moment dat acea pace inexplicabila in mijlocul furtunii - asta daca suntem ai Lui. Imi pare rau ca ati trecut prin atatea, dar altfel cum ati fi gustat pacea Lui? La multi ani lui Danny si sanatate multa lui Deb! Iar tie, putere sa-i alini pe toti!

AICISIACUMACOLOCURAND said...

EVREI 4:16. Sa ne apropiem, dar, cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.

Anonymous said...

Draga mea am citit pe nerasuflate aceasta postare si amstat cu sufletul apasat pana in ultima clipa , si ce destider si bucurie am avut...Domnul a spus ca in lume vom avea necazuri, dar a mai si adaugat ca El a biruit lumea sa indraznim. Deci dupa cum constatam fiecare biruinta asupra acestor incercari nu o putem avea decat prin El. Cred ca atavic firea noastra adamica iese in fata de multe ori si lipsa de biruinta o avem pentru ca incercam prin propiile puteri sa depasim aceste momente grele si nu reusim. Deabia cand renuntam sa mai rezolvam "noi" si ne dam la o parte facem loc sa lucreze El.
Am citit o fraza a unui parinte a carui copil a fost bolnav care m-a miscat tare mult si ti-o redau ca stiu ca ai vrea si tu sa faci la fel :“este tare greu să fii părinte şi să-ţi vezi puiul topindu-se de durere. Îl mângâi pe obraz şi mă lipesc de el, doar-doar s-o transfera la mine” . Ar fi nemaipomenit pentru noi sa facem asa dar nu se poate. Dar este Cineva care poate . Sa ne rugam unii pentru altii sa nu uitam sa cerem ca El sa faca ce nu putem noi. Tot Cuvantul lui Dumnezeu ne spune sa cerem si ni se va da....
Carmen

viorica said...

Ofofof Rodica,avem in valea acesta a plingerii numai necazuri .Si eu trec printr-un necaz mare acum.Am pierdut in viata multe ,de mai multe ori ,dar prin aceste pierderi astazi am inteles valoarea castigului.Domnul sa-ti dea taria de a tine mainile sus ,zimbeste in loc sa plingi numai atunci vei descoperi ca daca semeni dragoste vei culege dragoste .Sanatate la Deb si la toti din casa ta .Ochiul lui Dumnezeu sa fie peste voi .

Rodica Botan said...

Debora...uitind ce este in urma, ne indreptam catre viitor. Doamne ia Tu raul ce se tine pe urma noastra. Am transmis urarile lui Danny si Dem. Mii de multumiri!!!
:)

Rodica Botan said...

Virginia...am pus versetul pe blog...nu mai am nimic de adaugat in afara de AMIN.

Rodica Botan said...

Carmen cerem...si asteptam. Si stiu ca si tu te rogi pentru noi ( si noi pentru tine). Multumesc draga prietena...vorbele tale intelepte si dragostea ta sint pretuite...

Rodica Botan said...

Viorica...faina urare. Asa sa fie...Ochiul Lui Dumnezeu sa fie si peste noi si peste tine si peste cei ce citesc aceste rinduri. Toti avem probleme. Grele vremuri traim. Domnul sa fie linga noi...pina la sfirsit!!!

Marta said...

Nu uit sa ma rog pentru voi si va iubesc pe toti Marta

Rodica Botan said...

Si noi ne rugam pentru voi cu toata dragostea...tusa Marta.