06 November 2010

GINDURI DE TOAMNA...

Astazi e cu adevarat o zi de toamna… nu una vesela, ci una mohorita. Am bagat de seama ca si atunci cind este lumina afara, daca nu se vad razele de soare…desi este lumina suficienta… lipseste bucuria. Cind privim la acelasi peisaj si straluceste soarele afara, o energie de neinteles ne cuprinde, ne transforma si ne da o dispozitie buna. Astazi stau ca ursul la usa birlogului… Sa ma mai uit sau sa inchid ochii?

Oare nu asa este si cu viata noastra spirituala? Orice lumina spirituala am folosi, orice bec, orice lampa…nimic nu se compara cu Lumina care vine de sus… Nimic. Ziceam mai ieri ca in mijlocul necazurilor poti primi pacea Lui care intrece orice pricepere… si o bucurie reala, nemotivata si netulburata de nimic – nimic material, adica… nimic fizic.

Este weekend… timp de odihna si recuperare; timp de meditatie, timp in care sa ne mai ingrijim si de suflet – sa nu moara de atita neglijenta din partea noastra. Am o intrebare… Cind ai fost ultima data la Biserica? Oh… stiu ca unii oameni care merg la biserica nu sint cumsecade… sint pacatosi – sint rai - lacomi, invidiosi, guralivi… Dar poate tocmai de aia trebuie sa si mearga acolo, sa afle cum sa se schimbe. Si… la urma urmei, de-aia trebuie sa mergem si noi. Nu ne ducem sa participam la o functie sociala… ne duem sa ascultam un Cuvint care, chiar daca uneori este rostit de oameni pacatosi, Cuvintul in sine este curat, este sfint, este Cuvintul lui Dumnezeu…

Am auzit ca Adrian Paunescu a murit. Pe patul de moarte, a scris inca citeva versuri …

“De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.”

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă

...Ar mai fi vrut sa aiba citiva ani de viata… si probabil ca i-ar fi folosit cu mai mult folos. S-ar fi ingrijit mai mult de suflet. Cine stie daca ar fi fost destul de intelept sa o faca… dar noi? Sintem suficient de intelepti sa stim ca acest subiect evitat de noi – suflet - viata vesnica - moarte - va trebui sa il discutam intr-o zi? Sa ne gindim la el? Sa trecem prin inevitabilul sfirsit?

E toamna… si toamna imi aminteste ca viata mea trece prin schimbari de sezon… S-a dus vara zburdalniciilor si a venit timpul meditatiei. In Romania, gospodinele au multa treaba in sezonul asta. Fac socoteli… aduna pentru vremea iernii provizii in camara. Ce provizii ai facut pentru viata ta in camara sufletului tau? Paunescu ar fi vrut inca citiva ani de viata, probabil sa se ocupe de aceste provizii…

E toamna …si e toamna vietii si pentru mine, si pentru multi din cititorii mei… Lasind in urma trecutul, mai este inca timp sa schimbam directia viitorului nostru. Si este atit de simplu… absurd de simplu! Si totusi, oamenii amina pina cind nimic nu se mai poate schimba. Un simplu macaz schimbat - atit… si directia pentru eternitate este alta, si destinatia este alta. Accepta astazi darul fara de plata al Aceluia care te-a iubit pe tine… si pe tine, si pe tine, si pe mine… in mod personal… si ne-a iubit atit de mult, incit a parasit confortul Cerului si a venit sa traiasca la fel ca noi, printre noi, sa ne fie un exemplu, sa moara pentru noi, ca sa ne poata salva. Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa accepti darul Lui …iata secretul!…

”Pentru ca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, incit a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca ORICINE CREDE IN EL SA NU PIARA, CI SA AIBA VIATA VESNICA.” Dragul meu “ORICINE”, te implor sa crezi astazi si sa-L primesti pe Domnul Isus in viata ta!… ca toamna ta sa nu fie fara sperante, fara directie, fara viitor… ca ziua aceea finala sa nu te gaseasca nepregatit.

11 comments:

AICISIACUMACOLOCURAND said...

Do It Now!
OUR DAILY BREAD
November 6, 2010 — by David C. McCasland
Our Daily Bread Radio is hosted by Les Lamborn
Read: Hebrews 3:7-15
Exhort one another daily, while it is called “Today,” lest any of you be hardened through the deceitfulness of sin. —Hebrews 3:13
Bible in a year:
Jeremiah 37-39; Hebrews 3
Several years ago a friend took me to a motivational seminar that I thoroughly enjoyed. Instead of focusing on money and success, the leaders guided us toward understanding our unique identity and purpose in life. Then they passed along some helpful methods for effective living. One motto has stayed with me: “Do it now!” The principle they taught us was that it takes as much energy to avoid a task as it does to do it. Procrastination saps power; completion gives relief.
A spiritual application can be seen in Hebrews 3, a passage filled with an air of immediacy as it calls us to obey the Lord. “‘Today,’ if you will hear His voice, do not harden your hearts as in the rebellion, . . . but exhort one another daily, while it is called ‘Today,’ lest any of you be hardened through the deceitfulness of sin” (vv.7-8,13). We don’t know how long it would have taken the children of Israel to reach the Promised Land if they had obeyed God, but their 40-year journey resulted from their unwilling hearts. An entire generation missed the adventure of a lifetime (vv.8-11).
When we know how the Lord wants us to live, why don’t we just say “Yes!” No debate, no delay. Do it now!

It’s easy to procrastinate
And leave good deeds undone,
But such a course will bring regrets
When life’s short race is run. —Anon.
Do it now! Today will be yesterday tomorrow.
http://odb.org/2010/11/06/do-it-now/

AICISIACUMACOLOCURAND said...
This comment has been removed by a blog administrator.
cherie said...

Frumoase ganduri legate de toamna si de Paunescu care ( Dumnezeu sa-l ierte) a muri.Te intrebi daca Paunescu ar fi fost suficient de intelept pentru a folosi ultimele lui clipe de viata pentru a se pune bine cu Dumnezeu. Eu cred ca asemeni tuturor muritorilor in ultimele clipe a spus si el, “Iarta-ma Doamne !” Dar el si-a trait viata realizand ceva ceeace altii nu reusesc. Nu cred ca avea nevoie “sa ingrase porcul in ajun” cum s-ar zice. Desi nu a fost un sfant si probabil a gresit mult face parte din acea categorie de oameni care din cei 10 talanti dati lui de Dumnezeu a mai facut 10asa ca Dumnezeu probabil este multumit. Tu crezi ca asa doreste Dumnezeu sa traieasca oamenii, inchindu-se ? Straduindu-se sa ii intre in gratii prin rugaciune ? Frecventarea bisericii nu o facem pentruca daca nu ne-am duce Dumnezeu a fi nefericit ci pentruca noua ne trebuie ajutorul lui, el vrea sa ni-l dea si acolo il gasim. La biserca ne sunt prietenii care ne ajuta. Rugaciunile noastre catre Dumnezeu ne sunt noua de ajutor nu lui Dumnezeu si nici lui Hristos. Dumnezeu vrea sa fim oameni puternici, sa traim corect si sa fim fericiti. Pentru asta ne ajuta, pentru asta ne rugam. El cantareste faptele noastre. Paunescu a realizat mult in viata, a trait cu pasiune, din tot sufletul, iubind si “lucrand” pentru oameni asa ca i se va ierta si lui mult. Cred ca intelegi ce vreau sa spun. Putini oameni reusesc sa faca ceea ce a facut Paunescu si Dumnezeu nu cred ca este indiferent la asta.

Rodica Botan said...

Faine ginduri Virginia...tu esti totdeauna pe faza...Multumesc!!!

Rodica Botan said...

Nu ma preocup sa-l judec pe Paunescu. Judecata este a Lui Dumnezeu si ...Biblia zice ca, cu ce judecata judecam cu aia ni se va judeca. Si in acest context, uitindu-ma la viata mea am suficiente lucruri care sa ma opreasca sa judec pe altii.
Gindul meu a fost mai degraba strict legat de faptul ca momentul mortii vine la fiecare- si ca asa cum ne pregatim pina si pentru o excursie de citeva zile, trebuie sa punem ceva interes in aceasta calatorie lunga si fara intoarcere. Si pentruca trupul este cel care va ramine si sufletul este cel cu care vom fi identificati, ar trebui sa ne interesam mai mult de el. Atit!
Cind am vorbit de pacatosii care merg la biserica am facut aceasta remarca nu din lipsa de respect pentru cei care merg ci din dorinta de a explica celor care gasesc de cuviinta sa motiveze faptul ca nu merg la biserica pentruca acolo merg oameni de o calitate discutabila uneori. Dar asa cum la spital se duc oamenii bolnavi sa se faca bine, si la biserica merg oamenii pacatosi care au nevoie de ajutor. Si cum ziceai si tu cherie cei care vor sa ajute si cei care au nevoie de ajutor isi pot da mina acolo.
Bine este sa fim pregatiti in viata pentru orice eventualitate...si cind acel moment vine, sa nu ne ia prin surprindere...

Anonymous said...

Pai Dumnezeu i-a dat lui Adrian Paunescu inca 20 de ani!

In ianuarie 1990 aproape a fost linsat de multimile care vedeau in el o ramasita a regimului ceausist.

Rodica Botan said...

Rotundule...Nu sint ingrijorata de Paunescu absolut de loc...ma gindesc citi ani mi-a dat Domnul mie si ce fac cu ei...asta-i preocuparea mea prezenta.

Si...mai am un gind la subiectul asta...cind cinti Osanale...e bine sa le si cinti cuiva care merita Osanalele...

Anonymous said...

E si grija mea cotidiana...

Azi am scris undeva pe Facebook: "Sa nu risipesti" de ce nu e in Decalog?

Paunescu e un exemplu graitor de... risipire.

Rodica Botan said...

Pentruca ...toti risipim, Rotundule...de-aia. Mai mult sau mai putin, diferite lucruri primite de la Domnul- da de risipit...toti risipim.

Si cred ca grija ta cotidiana, seamana cu grija lui Al Gore pentru planeta noastra. Si el vrea sa salveze planeta...sa te-apuce risul si nimic mai mult ( cu tot premiul lui Nobel cu tot...)

cherie said...

Rodica, eu cred ca nimeni nu este suficient de pregatit atunci cand moare. Nu vreau sa fac o impietate dar chiar Cristos, stiind ce il asteapta, s-a rugat sa-i fie luat acest pahar....
Tot articolul tau este insa deosebit si cred ca multi care traiesc in tara nu au sesizat cu atata sensibilitate trecerea in nefiinta a poetului.

Rodica Botan said...

E adevarat ca nu sintem pregatiti "suficient"...niciodata...Dar nu e mai bine ca atunci cind calatoresti cu trenul de exemplu...sa ai si bilet de tren, sa stii unde te duci, si sa nu astepti cu sufletul la gura sa fi dat jos din tren pentruca n-ai bilet?
Biblia spune ca unii se vor duce in fata Tronului Lui Dumnezeu cu pretentia ca i-au slujit...si poate au chiar facut tot ce spun ei: dar Dumnezeu le va spune sa plece din fata Lui pentruca nu ii cunoaste. De ce? Pentruca in viata de pe pamint nu s-au identificat ca fiind ai Lui. El spune tot in Biblie..."cine se va rusina de Mine si Eu ma voi rusina de El". Deci exista totusi o pregatire, un bilet de calatorie care sa fie scris pe numele tau - inainte de a te urca in trenul eternitatii.
Domnul Isus a zis sa ii ia paharul acela greu..."daca se poate"...dar a continuat..."si totusi faca-se voia Ta" El avea o misiune, El L-a reprezentat pe Tatal cLui Ceresc cind a fost pe pamint, n-a tinut secret cine este si ce lucrare face. Pina si tilharul de pe cruce a recunoscut ca este tilhar si a cerut "biletul" de calatorie...El a zis catre aDomnul Isus..."adu-ti aminte de mine in Imparatia Cerurilor"- si a facut-o public , ca altfel n-am stii noi. Nu s-a rusinat sa faca aceasta cerere. Asta ar fi cea mai scurta versiune de pregatire pentru vesnicie- si astfel in fata Tronului Lui Dumnezeu cu siguranta ca n-a fost "uitat", si Domnul Isus si-a adus aminte de El...