23 October 2013

DEZLEGATI... DE URGENTA!



“Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei, si le-a zis: ”luati Duh Sfint!” Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tinea, vor fi tinute.” Ioan 20:22-23
  
  Era in seara in care, dupa inviere, ucenicii stateau cu usile inchise, si Domnul Isus a intrat in odaie si le-a spus “Pace voua!”. Nu cred ca exista multi care sa nu cunoasca textul acesta. Este un text bogat in idei. Una insa care ma consuma mai mult decit oricind inainte este ”Celor ce le veti ierta pacatele, le vor fi iertate; si celor ce le veti tinea, le vor fi tinute.” Daca pui acest gind linga “si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri” …realizezi ca sintem dependenti unii de altii intru iertarea pacatelor. Ca “iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti” este o reteta spirituala excelenta pentru rezolvarea oricaror conflicte, oricit de puternice ar fi. Si hai sa fim seriosi… conflicte exista!
    Din experienta stiu cita mizerie poate aduce in viata un conflict neterminat, neincheiat… unul din care nu poti sa iesi pentru ca fiecare persoana care este parte din conflict simte ca are dreptate. Toti sint nevinovati si toti au dreptate. Cum te descurci intr-un asemenea conflict?
   Sa va spun ce am facut eu… Bineinteles ca la inceput m-am rugat ca Dumnezeu sa deschida inima si bineinteles mintea celorlalti sa priceapa. Ei... nu eu!!! Nu stiu ce a facut Dumnezeu si ce a deschis sau inchis ca situatia nu s-a schimbat. Dar… am simtit dupa o vreme nevoia sa imi schimb rugaciunea. Si m-am rugat ca Dumnezeu sa-mi ia simtamintele ucigatoare pe care le purtam in mine: resentimente, nevoia sa mi se faca dreptate (dupa mintea si intelegerea mea), si alte sentimente ravasite si in mare neorinduiala care imi faceau viata o durere continua si care nu ma lasau sa ma bucur de absolut nimic. Si, minunea minunilor… rugaciunea mi-a fost ascultata. Nu ca gindesc altfel… nu ca simt altfel… dar aceste sentimente nu mai au putere sa ma subjuge, si sa fie galagioase, si sa imi ocupe timpul si spatiul din inima asa cum o faceau inainte. Stau undeva pitite in umbra si vin doar daca sint chemate - nu-mi mai ordona ce sa fac.
     Noi toti stim ca pacatuim nu numai fata de Dumnezeu, dar adesea unii fata de altii. Dar avem un cintar diferit cind ne masuram greselile noastre si un alt cintar pentru pacatele altora. In lumina textelor de mai sus…trebuie sa ne administram cu mare grija acest sector din viata. Mintuirea o primim cadou – de gratis - Domnul nostru a murit pentru noi; dar o judecata intre noi ,copiii Lui, tot o sa fie. Si nu stiu de ce…dar cit imi place mie sa fiu in centrul atentiei, am asa o dorinta puternica sa fiu mai degraba spectatoare la judecata aceea… sa stau pe scaun si sa vad si sa aud numele altora – si sa-I multumesc Domnului de conflictele rezolvate pe pamint. Pentru ca… daca nu gresesc, mai exista un text care zice ca tot ce legam pe pamint va fi legat, si tot ce dezlegam va fi dezlegat in cer… si eu acuma sint asa de dispusa sa dezleg ...ca imi vine sa dezleg pina si nodurile care nu-mi apartin…   

3 comments:

cherie said...

Eu stiu ca esti un credincios sincer, dar ....
1. Dece te-ai rugat la Dumnezeu sa faca dreptate, doar stii bine ca el asta face "todeauna" Eu as zice ca il jignesti crezand ca doar daca il rogi tu frumos, el face dreptate !
2. Fara discutie ca tu trebuia sa nu ai ganduri de "razbunare" daca te consideri "a lui Iisus"...
Este prima directiva a lui Iisus, primul soc pe care il aduce lumii isus. Prima completare la legea lui Moise, caci Iisus spune sa intoarcem si celalat obraz si nu dinte pentru dinte, caci, asa scrie biblia, razbunarea este a lui Dumnezeu.
Accept insa aceasta rugaciune a ta, caci omul este slab si are nevoie de spijin in hotararile sale.... Te-ai rugat fie din obisnuinta, fie din slabiciune. Puteai sa incerci asta fara sprijinul lui Iisus.
3. Sper ca accepti faptul ca am vrut sa mai si glumesc pe o tema foarte serioasa... Tu ma intelegi !

Rodica Botan said...

Cherie, tu ai aici pe blogul meu scaunul tau la masa rotunda si orice spui este pretuit. Chiar si o gluma.
Adevarul este ca subiectul este destul de serios. Si aici nu este vorba de razbunare. Crizele de care vorbesc pot fi in familie, la locul de munca, intre oameni pe care ii iubesti si apreciezi- si poate de aceea te doare o nedreptatecare ti se face chiar mai mult decit daca ti-ar face-o cineva dinafara acelui cerc intim – cineva de care nu-ti pasa.
Si nu era vorba de razbunare deloc. Pe cei pe care ii iubesti nu te poti razbuna ca asta te-ar face sa te simti si mai mizerabil. Vrei doar ca cei care au spus ceva deplasat sau au actionat in mod nepotrivit sa recunoasca fata de tine ca au gresit in felul cum au gindit sau judecat in dreptul tau. Si in ce spun eu, durerea este cu atit mai mare cu cit oamenii care te jignesc iti sint mai intimi, mai apropiati. Treaba cu obrazul nu stiu unde sa o introduce in acest context. Pentruca nu cred ca vorbim despre chiar aceleasi lucruri desi s-ar parea ca vorbim. Nu am adus in discutie pacate de moarte ci jigniri mici care fac rani dureroase . Ca o pietricica pe care o porti in pantof pe o bucata buna de drum si care nu te lasa sa te bucuri nici de priveliste , nici de compania care o ai ca te freaca in tacere fara sa produca rani de moarte dar nici de trait bine nu te lasa…ceva de genul asta.
Si inca ceva …cind te doare sufletul…te rogi din adincul inimii si nu din obisnuinta- te asigur. Cind iti merge bine – atunci te rogi din obisnuinta.
Rodica Botan

cherie said...

E putin altceva decat ce am gandit eu, dar pentru chestii asa de mici eu nu obisnuies sa ma rog la Dumnezeu deaceea am inteles gresit.
De exemplu chiar ieri m-a suparat Luky spunand ceva ce m-a jignit (am scos de pe cardul lui niste bani si i-am pus intr-un depozit si s-a suparat spunand ca asta a fost "hotie" ) asa ca i-am dat de mancare si eu nu am stat cu el la masa... Singur si-a dat seama ca a spus o prostie si a inceput sa ma tachineze si sa caute sa ma impace trecand vorbele lui la "hai ca te-ai suparat degeaba"....
Nici prin cap nu mi-a trecut sa ma gandesc la Dumnezeu desi m-am suparat rau !