“Dar stiu ca n-aveti in voi dragoste de Dumnezeu.” Ioan 5:42
Domnul Isus
vorbeste iudeilor. Am fost recent la Ierusalim si mi-am putut face o parere
personala despre evrei . Adevaratii evrei sint foarte religiosi. Poate cineva
sa fie religios dar sa nu aiba dragoste pentru Dumnezeul religiei lui? Daca nu
ai o intelegere mai adinca a Cuvintului Lui Dumnezeu, fraza asta spusa de
Domnul Isus pare chiar deplasata vizavi de acesti evrei ultrareligiosi.
Evreii iubesc
Ierusalimul, iubesc traditiile lor si iubesc religia lor …si le-au iubit si
le-au pastrat de cind sint ei pe lume ; au transmis traditiile lor din tata in
fiu indiferent de conditiile in care au trait sau locul sau timpul. Ma uit la
copiii nostrii care s-au americanizat in totalitate si unora nu le mai pasa
deloc de vechile obiceiuri romanesti - de traditiile de acasa. Dar evreii au
pastrat de-alungul veacurilor mostenirea lor de traditii si obiceiuri. Este
asta un act de dragoste? Si daca este dragoste…este dragostea asta pentru
Dumnezeu ?
N-am sa uit ca am
intrebat pe soferul nostru palestinian care ne ducea la Marea Moarta…
-De ce va bateti voi pentru locurile astea? Ca-s numai
pietre peste tot - si nimic altceva? Asa am zis eu uitindu-ma ginditoare la locurile
stincoase si lipsite de vegetatie prin care treceam. L-am intrebat la deruta ca
aproape stiam ce imi va raspunde.
Si-a intors omul capul catre mine si cu oarecare sfiala in
voce mi-a spus…
-Locul asta este sfint!!!
Si daca
palestinienii il considera sfint , cu atit mai mult evreii. Si totusi Domnul
Isus le-a spus ca nu au in ei dragoste de Dumnezeu. Si vesnice sint cuvintele
Sfintei Scripturi ca nu stiu cum se face dar valabilitatea unor mesaje nu-si
pierde insemnatatea nici in timp si nici in raport cu alte situatii. Versetele
sint atit de versatile. Aproape ca ne-am putea identifica cu evreii acelor
timpuri. Si noi avem o credinta si vrem sau nu sa admitem- chiar si noi
protestantii avem traditii si obiceiuri ( desi criticam pe altii). Domnul Isus
insa nu le-a spus evreilor ca traditiile lor sint gresite- ci le-a spus ca n-au
dragoste de Dumnezeu .
M-am gindit la
faptul ca in viata noastra de credinta ne straduim sa facem fapte bune, sa
facem alegeri potrivite, sa mergem pe un drum drept, sa aratam bine, sa
respectam anumite reguli de conduita, etc. Toate bune si la locul lor…dar ce-o
fi insemnind oare dragostea de Dumnezeu? Ca uite…Domnul Isus asta gaseste
important. Cum este dragostea asta oare? Si scriind fraza asta mi-au venit in
minte urmatoarele frinturi de versete…” Pentruca atit de mult a iubit Dumnezeu
lumea ca a dat…pe Fiul Sau”…iar Domnul Isus…”S-a dat pe Sine Insusi ca plata
pentru pacatele noastre.” Noi ce trebuie sa facem, ce sa dam? Oare ce ar insemna
sa-L iubim pe El?
Poate un
sacrificiu pentru “acei micuti” de care vorbeste Scriptura? Poate o renuntare
la ambitiile si pretentiile noastre si o ascultare totala de glasul Lui? Dar
pentru asta trebuie sa-I cunoastem glasul?! Cum sa facem sa avem in noi
dragoste de Dumnezeu? Se poate “lucra” la dragoste sau…ea vine in mod natural?
Dupa felul cum iubim sau renuntam la iubire in relatiile noastre omenesti se
vede ca nu stim ce este dragostea. Ceea ce numim noi dragoste este adesea narcisism…ne
place de noi asa de mult ca am vrea sa fim asociati cu cine sau ce ne face mai
valorosi. Ne convine sau nu asocierea si in functie de asta iubim sau nu mai
iubim…
Mi-au ramas ca un ecou cuvintele Domnului
Isus…” “Dar stiu ca n-aveti in voi dragoste de Dumnezeu.” Doamne repara Tu
lipsa asta din mine…si innobileaza-ma cu dragostea Ta…
No comments:
Post a Comment