“Caci unde este
comoara voastra, acolo este si inima voastra.” Luca 12:34 Asta fiindca stim cit de importanta este
perspectiva cuiva. Asta pentru ca stim ca, uitindu-ne la acelasi lucru, nu vedem
toti… acelasi lucru. Asta pentru ca traim zile in care versetul urmator care in
Biblie precede versetul de mai sus este absolut absurd…”Vindeti ce aveti si
dati milostenie. Faceti-va rost de pungi, cari nu se invechesc, o comoara
nesecata in ceruri, unde nu se apropie hotul, si unde nu roade molia.” Luca 12:33
Si mai inainte de
acest verset ni se spune sa cautam Imparatia Cerurilor, si mai inainte de asta
ni se spune ca Tatal stie de ce avem nevoie si Se ingrijeste de nevoile noastre,
si inainte de asta ni se spune ca pasarile cerului sint hranite de El si crinii
cimpului sint imbracati de El cu maretie. Si toate astea vin de la un titlu potrivit
secolului in care traim. Titlul este :”Ingrijorarile”.
Asta este
subiectul la zi, in fiecare zi pe agenda mea ponosita. Si mai nou impotriva
tuturor acestor invataturi bune, mi-am luat un ciine lup ca sa-mi ingrijeasca
proprietatea. Nu ca as avea mare lucru de furat, dar un hot ar strica ordinea
in care moliile sint obisnuite sa lucreze prin dulapurile mele. Iar rugina n-ar
avea unde sa se astearna ca una dintre hotiile din garajul meu s-a facut in
trecut la canile de reciclat, si alea sint de aluminiu si nu ruginesc. Norocul
lor!
Dar imi pun
serios intrebarea daca as fi in stare sa vind tot ce am si sa dau saracilor?!… N-am
inima rea. dar asta mi se pare o …extrema. Si cu toate acestea, in dragostea
dintii, in secolul intii, multi credinciosi au facut exact acest lucru…
Cita credinta
mi-ar trebui ca sa cred ca Tatal Ceresc, Cel care hraneste pasarile cerului imi
va purta de grija? Si fiindca veni vorba de pasarile cerului… in pomii mei,
fructele neculese sint cele din virful pomilor. Sint cele mai mari si cele mai
dulci. Ia ghiciti cine le maninca? Nu eu, in nici un caz, ca nu ajung la ele.
Exact… Pasarile cerului maninca ce este mai bun in gradina mea. Stiti de ce?
Fiindca Tatal Ceresc se ingrijeste de ele si le da ce este mai bun - nu orice… Cum
nu ne-ar da si noua daca L-am lasa sa Se ocupe de treaba asta? De cite ori ne
serveste El o face la superlativul absolut. De cite ori ne ocupam noi de
problema… sintem ingrijorati!!!…Si acest fapt in sine - pe buna dreptate… trebuie
sa ne ingrijoreze!!!
No comments:
Post a Comment