Multumirile mele pentru cele pamantesti catre Bunul Dumnezeu.
Am atat de multe motive de multumire inaintea LUI DUMNEZEU cat tot atatea minute cat traiesc, si inca o vesnicie.
Dar, am sa scriu cateva multumiri ale vietii mele, asa cum le-am trecut eu, prin ani.
Prima mea multumire este adresata mereu pentru ca am fost infiata de o familie iubitoare, ca am avut o copilarie lipsita de griji.
Prima mea multumire este adresata mereu pentru ca am fost infiata de o familie iubitoare, ca am avut o copilarie lipsita de griji.
Dupa ce m-a lasat in familia iubitoare, Dumnezeu m-a trecut prin proba de foc la modul cel mai real si imposibil de imaginat unui pompier. Ma lasase mama dormind, si a plecat pana la magazinul din apropierea casei. Era o iarna groasa cu ger. Dorea sa-si cumpere o pereche de ciorapi de lana foarte grosi. Pe cand statea la "coada", o VOCE i-a vorbit efectiv spunandu-i sa mearga acasa. De cate ori imi povestea mama episodul asta, lacrimile ii curgeau pe obraji si nu contenea a repeta: "Vocea era langa mine, clara si ferma". Ma trezisem din somn si, la cei 3 ani si jumatate, am avut ideea grozava sa iau cateva cutiute de carton sa le arunc in soba... una din ele probabil s-a intors pe podea... Casa, odaia de sus, ardea cu valvatai cand mama s-a intors dupa doar cateva minute de absenta. Vecinii i-au spus ca trebuie sa astepte sa se linisteasca focul. Fara sa ezite, a urcat, a trecut prin flacari. Undeva, pe un colt de pat, stateam ghemuita fara sa scot un sunet privind la tot ce era in jurul meu. Doar locul in care ma aflam nu ardea. M-a luat in brate, m-a scos afara spre uimirea tuturor. Nici macar nu miroseam a fum. Mama acum e SUS si, acolo, ea multumeste Domnului pentru Soapta LUI. Apoi, pe la 7 ani , a urmat proba de apa. Eram pe malul helesteului de la marginea orasului. Cum mama avea obiceiul sa ma imbrace in alb din cap pana in picioare, stateam si admiram copiii mai mari cum se balaceau si inotau. Sandalutele nu au vrut sa ma mai asculte si au lunecat cu mine cu tot, de pe malul plin de mazga si ierburi, direct in helesteu. Fara a sti inota, evident, m-am dus la fund. Parul lung, prins in codite cu fundite albe a facut ca acestea sa fi ramas cumva la suprafata apei. Unul din baieti, Gigi ,fiul doamnei Dobrita, a zarit funditele si ...si m-a scos, mi-a salvat viata. Nu exista vreme de vara cu soare, nu exista data cand inot in mare sau in strand sa nu multumesc lui Dumnezeu ca Gigi a fost trimis de El in acea zi, acolo... la helesteul de la marginea orasului. Cand a venit proba de sange... a fost greu. M-am impiedicat ducand o sticla cu apa unor muncitori insetati... Am scris aici ce-a patit copilul din sticla de lapte > HYPERLINK "http://lianacorbu.wordpress.com/2013/07/21/copilul-din-sticla-de-lapte/ " http://lianacorbu.wordpress.com/2013/07/21/copilul-din-sticla-de-lapte/
Apoi... dupa toate incercarile cate au fost, am plecat in tulburata lume, prea mare pentru un copil de tara cu teluri mari. Am terminat studiile si niciodata nu am luat meditatii, nu am platit pentru acest lucru, ba... am primit si bursa mereu. Sunt multumitoare ca atunci cand a venit vremea, pe cand eu eram insarcinata cu primul copil, mama a plecat linistita la ceruri, nu a suferit la pat, nu s-a chinuit. Sunt multumitoare pentru batranul meu tata ce uneori se poarta precum un copil, caci varsta isi spune cuvantul. Sunt multumitoare pentru copiii mei, pentru ca s-au nascut sanatosi cum am spus si aici > HYPERLINK " http://lianacorbu.wordpress.com/2013/03/19/7-ani-de-ingerit-laptos-gangurit-raset-de-copil-noris/ " http://lianacorbu.wordpress.com/2013/03/19/7-ani-de-ingerit-laptos-gangurit-raset-de-copil-noris/ pentru ca EL le poarta de grija si in zilele cand raman fara bani in buzunar, ne da painea in mod miraculos. Sunt multumitoare chiar si pentru lipsa mea de job si invat sa o transform in bucuria de a veghea peste copiii mei, de a-i ajuta la lectii, de a ma dedica treburilor casnice. Sunt multumita ca sotul meu l-a primit pe EL chiar daca pentru asta a trebuit sa treaca 8 ani cu umilinte si violente, zile pline cu lacrimi. Sunt multumitoare ca acum pot sa scriu si pot sa comunic cu oameni la distanta, ca am picioare, ochi, maini si viata, ca nu a lasat sa progreseze boala, ca in ciuda tuturor predictiilor medicilor, EL m-a tinut si ma tine in viata, imi da forta sa zambesc, sa fiu frumoasa pe dinauntru, iar pe dinafara sa radiez si sa zambesc cu sufletul in fata copiilor mei, sa-mi iubesc sotul.
Apoi... dupa toate incercarile cate au fost, am plecat in tulburata lume, prea mare pentru un copil de tara cu teluri mari. Am terminat studiile si niciodata nu am luat meditatii, nu am platit pentru acest lucru, ba... am primit si bursa mereu. Sunt multumitoare ca atunci cand a venit vremea, pe cand eu eram insarcinata cu primul copil, mama a plecat linistita la ceruri, nu a suferit la pat, nu s-a chinuit. Sunt multumitoare pentru batranul meu tata ce uneori se poarta precum un copil, caci varsta isi spune cuvantul. Sunt multumitoare pentru copiii mei, pentru ca s-au nascut sanatosi cum am spus si aici > HYPERLINK " http://lianacorbu.wordpress.com/2013/03/19/7-ani-de-ingerit-laptos-gangurit-raset-de-copil-noris/ " http://lianacorbu.wordpress.com/2013/03/19/7-ani-de-ingerit-laptos-gangurit-raset-de-copil-noris/ pentru ca EL le poarta de grija si in zilele cand raman fara bani in buzunar, ne da painea in mod miraculos. Sunt multumitoare chiar si pentru lipsa mea de job si invat sa o transform in bucuria de a veghea peste copiii mei, de a-i ajuta la lectii, de a ma dedica treburilor casnice. Sunt multumita ca sotul meu l-a primit pe EL chiar daca pentru asta a trebuit sa treaca 8 ani cu umilinte si violente, zile pline cu lacrimi. Sunt multumitoare ca acum pot sa scriu si pot sa comunic cu oameni la distanta, ca am picioare, ochi, maini si viata, ca nu a lasat sa progreseze boala, ca in ciuda tuturor predictiilor medicilor, EL m-a tinut si ma tine in viata, imi da forta sa zambesc, sa fiu frumoasa pe dinauntru, iar pe dinafara sa radiez si sa zambesc cu sufletul in fata copiilor mei, sa-mi iubesc sotul.
Multumesc LUI Dumnezeu Tatal in numele Lui Isus Hristos ca am harul ca, dintre TOATE cele pamantesti multumiri, CEA dintai multumire sa fie ACEASTA: ca m-a numit copil al Sau, ca desi eu sunt pacatoasa, ca nu am niciun merit, pot avea speranta in ziua aceea, la Pragul cel mare, voi vedea lumina Fetei Lui impreuna cu toti Sfintii Sai, ca acolo, intr-un colt de Cer, voi putea umila sa-i soptesc: MULTUMESC Doamne ca sunt Aici langa Tine in Rai.
Lia.
No comments:
Post a Comment