VISATORII...

Toti visam…mai ales noaptea. Cei care fac astfel de analize spun ca intreaga nopticica creierul nu se astimpara si ne face sa visam intruna. Nu ne amintim decit foarte putin din ce visam dar …mintea ne duce peste tot in timpul noptii.

Dar ziua? Visam si ziua ? Se pare ca majoritatea oamenilor viseaza si ziua si mai si cred ca asta este un lucru fantastic de bun…Si te si compatimesc daca nu mai visezi la nimic ( eu pe-acolo ma scald…) Dar cunoscatorii jura ca trebuie sa visezi, nu este alta alternativa pentru progres, pentru viitor, pentru o stare fericita. Si mai ales daca esti tinar - atunci este obligatoriu. Ca unde si ajungi adicatelea daca nu visezi mai intii? Unii viseaza si mai tirziu…dupa ce au terminat de visat pentru ei ( chiar daca nu si-au atins visurile- sau mai ales daca…) isi fac timp sa viseze pentru altii. Auzi parinti care se pling…eu am visat asa si asa pentru copiii mei- dar n-au vrut sa asculte!!! Nici nu stii daca trebuie sa-i compatimesti pe parinti…sau pe copiii lor…?!

Interesante visele astea…La o analiza mai adinca insa - si sincera…cam toti am visat…cu ochii deschisi si unii dintre noi si cu gura cascata! Din nefericire…nu pica. Para este bine merci pe creanga aia din virf si stind sub pom cu gura cascata la nesfirsit n-o sa provoce gravitatia sa isi dubleze forta . Si para e incapatinata...

Ridicol sau nu…intelept sau mai putin intelept…vrem sau nu vrem...toti visam. Si sint mai multe feluri de vise. Vise de zi…vise de viata…dorinti posibile de implinit si dorinti mai putin posibile de implinit. Unii visam sa fim cineva, altii sa fim cu cineva, altii sa avem mai mult, mai bine…si uneori visam impotriva logicii, alteori impotriva oricarei urme de discernamint. Visam…

Cind am inceput sa scriu cele de mai sus stiam deja concluzia la care trebuie sa ajung. Si ca sa explic ce ginduri am avut…ca asta-i ocupatia mea de baza - nu sa stau sub pom asteptind sa cada para malaiata ci …pe ginduri …am sa il aduc urgent in discutie pe vestitul visator Iosif, fiul lui Iacov. Visurile lui din tinerete erau ridicole …dar erau vise adevarate…nsu erau o imaginatie bolnavicioasa si nici o dorinta egoista sa ajunga el mai mare si mai bine decit fratii si parintii lui. Visele lui erau de la Dumnezeu. El nu si-a permis sa isi faca acele vise- ele i-au fost date. Si cu asta am cam spus tot si am ajuns la concluzie. Dumnezeu a pregatit lucruri minunate pentru fiecare din noi, pentru copiii nostri, fratii si prietenii nostri. Cind umblam in ceea ce El ne-a planificat…lucruri minunate ni se intimpla. Iosif era la inchisoare dar se ocupa de necazurile paharnicului si ale pitarului - nu pare depresionat baiatul de loc…Cind insa ne impingem sa implinim "visele" si planurile noastre sintem intruna dezamagiti…nimic nu merge dupa planurile ce le-am stabilit noi. Poate pentru ca desi facem noi planurile - implinirea lor vine de la Dumnezeu.

M-am pomenit zilele astea dezorientata un pic. E lucru cert ca Dumnezeu are un plan si cu mine dar nu ma duce imaginatia sa vad ce…copiii mei au fost luati asa…cum iei niste prunci in brate si ii muti dintr-un loc intr-altul…peste noapte - ca n-am apucat sa ma dezmeticesc. Si ar fi imposibil sa nu vad mina Lui lucrind desavirsire - ca i-a pus impreuna in acelasi birou - lucru aproape imposibil de realizat. Iar eu…stau confuza ca Ion in fundul carului uitindu-se la roti…stau si nu ma dumiresc. De un lucru sint sigura…habar n-am ce vine…dar sint sigura ca daca astept in tacere …o sa vina si raspunsul.

Mai visez? Cred ca da…dar numai noaptea…ca…n-am mai vazut cai verzi pe pereti de foarte multa vreme...