11 November 2011

RAVAS PENTRU ANONIMUL DE AZI DIMINEATA...

    Azi sint in Fresno...mi-am ajutat copiii sa se mute. Asta doar pentru cei care au citit commentul lasat de un anonim azi dimineata pe articolul "Hope"...care tradus inseamna "Speranta" si poate se gindesc ca am dat bir cu fugitii sau ca m-a derutat sau sint intr-o depresie pe care n-o mai pot controla. Puteam sa nu-i dau drumul si sa moderez commentul- dar am considerat ca adevarul nu trebuie ocolit niciodata - chiar si atunci cind nu ne arata prea bine, nu ne avantajeaza ...si nu ne face cinste.
     Si adevarul prezentat de anonim este din nefericire un astfel de adevar. Dar adevarul este singurul lucru care ne poate face liberi...este singurul remediu la orice complicatie...este singurul si unicul lucru sanatos pe care il putem face cind vrem sa schimbam directia in viata.
     Nu abordez subiectul acesta ca sa imi cer scuze. Pentru tot ce facem in viata ...exista consecinte. Eternitatea ne este asigurata prin singele Mielului care a platit pretul pentru vinovatia noastra, dar pacatul aduce cu el consecinte...si va asigur ca nu sint in necunostinta de cauza. Un pacatos care vine la Tatal lui, vine exact ca si fiul risipitor...in starea jalnica in care este- si stim cu totii ce face Tatal si cum il primeste cu bratele deschise. ...si ii ofera iertarea. Eu am primit aceasta iertare- si despre ea am sa scriu. Cei care sinteti cumva deranjati de ceea ce scriu, va invit politicos sa treceti mai rar sau deloc pe aici. Eu scriu unor oameni ca mine care au gresit in viata si care cauta disperati dupa ajutor. Ceea ce inteleg eu ca religie este tocmai aceasta intoarcere a pacatosilor din calea lor gresita la un Christos care ii iubeste, ii iarta si ii imbraca cu o haina noua si ii invita la masa cu El.
     Nu pentru mine scriu aceste lucruri - pentru ca eu stiu cine este Tatal meu si stiu ca sint sub protectia Lui- ci scriu pentru cei care s-au intors, sau s-ar intoarce si nu indraznesc - pentru ca intre credinciosi mai sint oameni ca si acest anonim care la fel ca si fiul cel mare din parabola fiului risipitor, sint indignati de comportamentul Tatalui...
     Simpatizez cu fiul cel mare, ii inteleg indignarea...dar eu nu m-am intors pe proprietatea lui...ci m-am intors la Tatal meu ...si ale Lui sint toate. Asa ca fratele meu mai mare...Anonimul...nu trebuie sa se supere ca nu am luat nimic din ce era a lui...ba inca va spun voua...tuturor acelora care nu indrazniti sa veniti la El...nu ascultati de glasul celor care nu marturisesc ceea ce au fost trimisi sa marturiseasca...si anume Evanghelia Domnului nostru Isus Christos - aceasta Evanghelie a fost scrisa pentru ca noi cei care am fost morti in pacatele noaste- oricare ar fi fost ele - sa stim ca exista speranta - iertare-salvare-mintuire si pentru noi. De fapt...Christos a venit sa caute si sa mintuiasca e era pieerdut- si eu si voi avem tot dreptul sa spunem lumii intregi ce mult bine ne-a facut Domnul.
     Asa ca inca odata - pentru toti anonimii care se simt lezati, deranjati, de ceea ce scriu...Dragii mei...voi continua sa va deranjez pentru ca asa cum leprosul si orbul dupa ce si-au capatat vederea n-au mai putut de bucurie si s-au dus si au spus oamenilor ce bine le-a facut Domnul Isus...asa si eu simt nevoia sa spun celor ce vor sa ma asculte ca am fost moarta in pacatele mele dar prin El am speranta vietii vesnice. Ba am fost moarta si fizic, in 1992 cind am fost electrocutata la 12.000 de Volti si prin mila Lui inca traiesc.

7 comments:

Anonymous said...

Vreau sa-mi exprim si eu bucuria mantuirii, iertarea pacatelor prin sangele Domnului Isus, prin versetul: "...Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu". (sia)

maranata said...

http://www.youtube.com/watch?v=Kjsdi-vwAiM
-ptr toti fii cei mari o predica ce trebuie ascultata si trăită
fiti binecuvântata soră scumpă Domnul e protectorul familiei tale fii plină de bucurie!

viorica said...

Exista persoane care ne vorbesc si pe care nici macar nu le ascultam,persoane care ne ranesc si nici macar nu lasa cicatrice ,dar exista persoane care pur si simplu apar in viata noastra si ne marcheaza pentru totdeauna .
Cecillia M.

carmen bogdan said...

Cred ca Domnul da fiecaruia un dar. Tie ti-a dat indrazneala si pricepere sa poti intra in dezbateri si cu cei care nu impartasesc multe din cele postate, ba uneori sunt chiar "agresivi" verbal. Eu am incercat sa raspund la comentariile de pe blog si la cele pasnice, dar din motive tehnice necunoscute nu am reusit la nici unele. La inceput am cautat sa aflu fiind necajita, dar ulterior mi-am dat seama ca nu am darul tau si e mai bine ca nu stiu sa activez raspunsurile.

Rodica Botan said...

Multumesc sia...
Multumesc maranata
Multumesc viorica si
Multumesc Carmen...

Corneliu Olan said...

Anonimul e ființa care-i permanent frustat
Nici măcar de al său nume nu se simte onorat
De aceea niciodată nimeni nu îl recunoaște
Însă nici nu poate ști ce rușine mare-l paște

Într-o zi, cu siguranță își găsește el nănașul
Și să vezi atunci cum leu-i speriat ca iepurașul
Ai să vezi atunci pe breazul care te-a executat
Cum alții îi pun pe bețe a lui piele la uscat

Rodica Botan said...

Frate Corneliu...ma onoreaza prezenta si ma onoreaza versurile.
Oamenii sint mai grabiti sa ridice piatra...e mai usor si parca le ajuta imaginii pe care vor s-o lase in urma. Inca odata multumesc!