12 November 2011

SIMBATA LA FRESNO...

     Este simbata seara si am venit de la Fresno . Deb si Danny s-au mutat pe jumatate acolo. Am fost cu ei sa-i ajut. Mi s-a parut ca va fi mai usor si pentru mine si pentru ei sa facem aceasta tranzitie impreuna. Stau acuma in mijlocul livingroomului meu cu lacrimi in ochi si ma intreb daca este vis sau realitate...si cum o sa fie luni cind vin de la munca si nu vad lumina la apartamentul lor. Cred ca stiu cum o sa fie ...si mi se pune un nod in git...
     Ciudata este viata...trec zilele uneori egale, fara nici un eveniment, una dupa alta si deodata ceva se intimpla ...poate chiar ceva minor - dar care schimba sensul vietii pentru totdeauna. Copiii mi-au spus ca vor veni in weekends...deocamdata aceasta promisiune imi stabilizeaza gindurile...vor veni...
     Am facut citeva poze in noul lor apartament din Fresno. Acel stil industrial...ciment si fier...si impresia unui lucru neterminat. Simplu...liniar...gri...sa te treaca fiori de frig. Dar am dormit o noapte acolo si nu e frig...si apartamentele sint bine pazite...macar gindul asta nu trebuie sa-l am- desi in realitate asigurarea o avem de sus si nu de la camerele de luat vederi sau de la portile de fier automate.
     Ca orice parinte m-am gindit mai intii la ei- pina acuma. Acuma stau ca nauca in mijlocul casei si mi-am adus aminte ca si eu sint parte din ecuatia asta...Toata viata muncim ca sa facem ceva pentru copiii nostri...avem vise, sperante...si ceva asteptari. Copiii cresc si vor alerga dupa visele si sperantele lor care mai intotdeauna sint diferite de ale noastre...si raminem cu asteptarile. Eu de pilda stau aici si nu stiu ce sa mai astept...in afara de ziua cind va veni Domnul sau ma duc eu la El...Fiecare ne urmam drumul nostru...
     Biblia zice ca ajunge zilei necazul ei; si azi n-a fost inca o zi de necaz. Doar o zi...diferita. E drept ...lucrurile se schimba, dar cum nu cunosc viitorul nu pot decit sa le dau in rugaciune pe toate cite le port in suflet Tatalui meu care si pina acuma ne-a purtat de grija. Mie, fetelor mele si familiilor lor si tuturor celor dragi - care pe unde se gasesc. 


     Am sa va pun citeva poze de ieri si de azi dimineata...sa vedeti si voi un apartament gri...si ce am mai pozat eu pe la Fresno. Miine este duminica- nu uitati sa mergeti la Biserica !!! Daca nu-s copiii pe-aici sa le mai spun lor...o sa am mai multe sa va spun voua. Sper sa fiti rabdatori...Sper...





















































8 comments:

marta said...

Vom fi linga tine cu dragostea ,gindurile si rugaciunile noastre. Ai si o multime de frati,surori si anonimi care sa te citeasca si sa te comenteze . Nu esti singura si Domnul va fi langa tine totdeauna .O sa ai si ce face caci nu esti felul sa lenevesti mai plantezi si cite un pom linga drum sti tu dece . Pa

Cella said...

Eu am fost deja la biserica ;).
Arata foarte fain apartamentul.
Deb si Dany,
imi doresc sa va dea Domnul binecuvantare in noul vostru camin si sa faceti din el un loc unde sa poposeasca ingerii ;)).

viorica said...

Rodica sant multi care trec prin necazuri mai grele ca tine .Imbarbateaza-te fii curajoasa tu care incurajezi pe altii sa cazi tu in desnadejde.
Nu dispera in viata ta
Priveste sus la al tau Isus
Te roaga Lui in gandul tau
Si-nchina-te lui Dumnezeu .
Acum doua luni a trecut la Domnul sotul sorei mele ,am chemat-o sa vina la mine .mi-a promis dar pina la urma s-a razgindit .Ii este frica sa stea singura in casa mai ales noaptea,O tin la telefon cite 2-3 ore pina la ora 12-1 la Romania ca sa poata sa adoarma repede sa nu se mai trezeasca pina dimineata .Mortul este fratele lui Rodica cuscra ta .Deci curaj nu esti singura ,te pup .

Rodica Botan said...

Cum il cheama pe decedat, Viorica?
Si ai dreptate...vad si eu cit e de grea viata ; si toata lumea are o cruce...Binecuvintasri si mingaieri ceresti sorei tale...

Rodica Botan said...

Cella...fata cuminte...uite si eu am venit adineauri- Am invatat o multime de lucruri noi...tot mereu invat...

carmen bogdan said...

imi place si mie sa invat dar cu aplicatul a ceea ce invat stau ca prost cum se zice teoria ca teoaria dar practica ne omoara.....

Rodica Botan said...

Carmen...ne ducem amindoua la scoala sa invatam...vezi sa-mi tii loc in banca linga tine...
:)

lianacorbu said...

”..o sa am mai multe sa va spun voua. Sper sa fiti rabdatori...Sper...”

Răbdare ESTE ! Iar tu Rodica mai ai multe să ne spui , să ne povestești .
Așteptăm cu drag!
Pentru ”copii” tăi de casă nouă:
Să fiți fericiți!CU DUMNEZEU în fiecare zi!