05 October 2013

Ani Grei...Ani Frumosi...Adolescenta...( scrisa 12/02/08)

M-am apucat sa scriu cu rivna despre anii …incerc sa evit cuvintul "tineretii", ca implic faptul ca nu mai sint tinara. Trebuie sa marturisesc aici ca mama mea a fost foarte severa cu mine. Lista lucrurilor care mi se ingaduiau era aproape inexistenta. Uneori am fost tentata sa bag mina in foc ca ea n-a fost tinara niciodata, asa de stricta a fost cu mine. Dar prin comparatie cu tatal meu nici macar n-ar trebui sa ma pling.
Tatal meu povestea ca buna il batea si cu treaba si fara treaba . Minca bataie inainte de a comite gresala , in mod preventiv. Cind am intrebat-o pe buna de ce l-a batut asa rau zicea ca ea era femeie vaduva si n-a vrut sa ii iasa copii derbedei. Si lucru precis… N-au iesit.

Sora mea povestea acum citeva zile ca fetele au inceput sa-l cheme pe fiul ei la telefon…Stiti citi ani are Seth? Are sase ani.

(Palace of Fine Arts San Francisco - watercolor  by Rodica Botan)



Acuma sora mea e profesoara si stie cum sint copii din ziua de astazi dar pina si ea a ramas perplexa si n-a stiut cum sa reactioneze cind la celalalt capat de fir o alta reprezentatnta a sexului frumos isi cerea drepturile la putina atentie din partea fiului ei…Zicea sora mea…”am stiut ca eventual o sa se intimple, dar nu asa repede…". Si uite cum o mamica sigura pe ea incepe sa simta “competitie” deja, intr-un domeniu in care se simtea stapina de sine… Atentie mamici...beneficiati de faptul ca inca sinteti in centrul atentiei fiului vostru ca din ce trece vremea dintr-aia acest timp vad ca se scurteaza...


I-am povestit unei colege intimplarea si ea mi-a spus ca fiul ei de 8 ani este cu inima frinta dupa fetita prietenei ei de 15 ani…si nu e de o zi sau doua…ci de peste un an. Numele fiului ei este Joseph. Si Joseph a rugat-o pe mama lui sa-i plateasca biletele sa o ia pe Bobby afara la un film. Kathleen a ris si i-a zis …"daca ii ceri voie tatalui ei si te lasa, platesc"…fara sa stie ca Bobby se va duce sa-i ceara voie tatalui fetei ca un gentleman ce este. Omul luat prin surprindere a ris…si a zis ca asta-i probabil curtezanul cel mai potrivit pentru fata lui ca sa nu-i poarte mare grija…

Dar Joseph este foarte serios…si cind merge sa se joace cu prietenul sau, fratele fetei, totdeauna se prezinta la costum si cravata…mai zicea Kathleen. Am ris astazi cu Kathleen sa ne tavalim pe jos pe seama lui Joseph al ei.
Laura, fata mea mai mare este cu 4 ani mai tinara ca fratii mei gemeni, asa ca ei au fost mai mult impreuna in grup afara cind au fost tineri, dar Debby a trebuit sa imi ceara serviciile cind pe la 15 ani a vrut sa mearga la un film sau undeva cu Danny. Imi amintesc ca in parcarea din fata cinematografului trageau doua masini…eu imi aduceam fata si pe Danny il aduceau parintii lui. Apoi veneam si ii luam dupa film.

Odata au vrut sa mearga undeva special. Si pentruca vazusem Palatul de Fine Arts in San Francisco si imi pusesem de gind sa il pictez, le-am promis ca ii duc acolo. Asa ca am luat-o pe Nicky cu noi si am plecat la San Francisco.
In timp ce ei doi au vizitat galeriile Muzeului, eu am schitat in acuarela cladirea si fiecare a avut de acolo o amintire. Pe drum la reintoarcere, tinerii mei erau in spatele vanului si …erau mai relaxati decit as fi vrut eu sa fie.Eu conduceam si ei se credeau …invizibili cred. Avea Nicky o jucarie in mina, un Yo-Yo, si i se incurcase ata. L-am luat de la ea si i-am mai facut citeva noduri bune si apoi l-am aruncat in spate la Debby si am rugat-o sa-l descurce.

Sarmanii de ei, s-au caznit tot drumul inapoi, si parca am facut nodurile cu o precizie matematica ca ajunsesem la stopul de la intersectia sa intram in orasul nostru cind au terminat ei doi de desfacut ultimul nod.

Cind Danny a plecat , o pustoaica cu ochi stralucitori s-a apropiat de mine si mi-a zis zimbind…"mami, tu ai facut-o intentionat, nu-i asa"…La care i-am raspuns rizind..."tu ce crezi?"…
…………….

Sint momente frumoase in care intelegerea si responsabilitatea si ingrijorarea si disciplina si …toate gindurile si simtamintele noastre de parinti se unesc…si am vrea sa facem ce este mai bun pentru copii nostrii; sa-i si intelegem in masura in care putem sa-i intelegem dar nici sa nu exageram in nici o privinta. Este timpul cind numai Domnul poate sa ne ajute sa tinem un echilibru in relatiile cu copii nostrii; nici sa nu-i speriem cu atitudinea noastra ca sa-i facem sa se ascunda, dar nici sa-i lasam nesupravegheati si sa le dam prea multa libertate…
Mai exista o posibilitate; aia sa inchizi ochii si sa insisti ca copii tai nu au nevoie de prietenii si ca ei nu se uita nici in dreapta nici in stinga. Si poate pe ici si colo se mai intimpla…doar ca n-as baga totdeauna mina in foc. Eu am preferat sa stau pe aproape…si mi-am deschis casa pentru prietenii copiilor mei ca astfel sa-i cunosc si prietenii; pentruca in marea majoritate prietenii sint cei care influenteaza copii nostrii la virsta adolescentei mai mult decit parintii. Si de multe ori am instigat impotriva cite unui “prieten” al carui comportament nu-mi spunea lucruri bune si pe care il vroiam cit mai departe de copilul meu. O faceam indirect insa …o ajutam pe Deb sa vada ea si sa faca ea alegeri bune…
Dar oricum te-ai uita la perioada asta de adolescenta a copiilor nostrii…e de la greu in sus si avem nevoie de calauzire si intelepciune ... Doamne ajuta-ne sa crestem in aceasta lume rea si murdara copii curati pentru Tine…''


5 comments:

Anonymous said...

Mi-am dorit ca parintii sau socrii mei sa aiba intelepciunea de care ai dat dovada in multe astfel de situatii.

Sper sa ma ajute Domnul ca macar eu sa nu repet greselile inaintasilor mei.

Rodica Botan said...

Cristi...cred ca si eu am actionat in acelasi gind...am stiut ca desi le vrem binele nu putem sa le sterilizam viata, ca vor face lucruri in spatele nostru. Am vazut destui parinti traind cu impresia gresita ca au cei mai sfinti copii, cind de fapt copii lor invatasera arta de a se ascunde.

Si apoi vroiam sa mentin conversatia intre mine si fetele mele. Lozinca mea era ...putem discuta orice atita timp cit folosim un vocabular decent. Mi-am dorit sa informez eu mai degraba pe fetele mele despre "facts of life" decit sa las scoala si niste straini...

Succes...trebuie insa sa stii ca si parintii fac greseli uneori si e ok sa spui "I am sorry"...
Copii invata astfel sa spuna si ei acelasi lucru cind gresesc...
Blessings to you!!!

cherie said...

Zici ca lumea s-a schimbat? Ca pe vremea noastra copiii nu se indragosteau cand erau mici?
Eu tineam minte ca eram indragostita de un baiat cand aveam vreo trei ani si el probabil 4-5. Aveam doar o vaga amintire si am fost extraordinar de fericita cand am avut ocazia sa/l cunosc dupa 20 de ani... cand el era insurat iar mie nu mi-a mai inspirat nici un sentiment.
Sotul verisoarei mele povestea cu mare placere cum la 6 ani, cand a primit niste bani de sarbatori, a cumparat un buchet de flori si s-a suit intr-o trasura care stationa de obicei langa casa lor si s-a dus la o fetita care statea cateva case mai departe, in vizita !
Copiii sunt imprevizibili. Da, este foarte importanta educatia si mai ales exemplele pe care le primesc de la viata.

Marta said...

Sint mindra de tine ... cum am fost intotdeauna .

Rodica Botan said...

Daca nu matale, atunci cine?
:)