29 September 2010

NEVINOVATII...

De Bill Crowder
Tradus Rodica Botan

Cind politicienii raspund in fata publicului scandalurilor si stirilor cu privire la comportarile lor nepotrivite,acesti politicieni vinovati raspund acuzatiilor cu priviri mirate si inocente spunind…"Nu imi amintesc acele situatii". Este doar inca un atentat al unei figuri publice sa aplice strategia numita "pluausible deniability" ( plauzibila lipsa de acceptare?). Asta se intimpla cind acesti indivizi incearca sa-si pregateasca o plasa de salvare personala (ca si atletii de la circ) incercind sa ne convinga ca ei nu au cunostinta de evenimentele in discutie. Altcineva va fi acuzat atunci si altcineva va deveni tapul ispasitor in locul persoanei vinovate.

Citeodata credinciosii au si ei aceeasi atitudine "plauzibila" de a nu-si accepta vinovatia ("pluausible deniability"). Ne aratam nestiutori de comportamentul nostru gresit, rationalizam, sau ii acuzam pe altii - chiar daca stim ca Dumnezeu cunoaste intregul adevar. Biblia ne spune la 1 Samuel 16:7…""Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima." Asta este adevarat fie ca inima noastra este pura sau este o inima corupta care a furat doar drepturile inocentei. Putem sa-i ducem pe oameni de nas la exterior, dar Dumnezeu cauta realitatea in inima noastra - fie ea o realitate buna sau rea.

Asa ca este intelept,sa ne marturisim greselile Domnului. El doreste ca noi sa acceptam adevarul asa cum este el. Psalmul 51:6 spune ..."Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adincul inimii…" Singura modalitate de a scapa de pacat si de a restabi o relatie cu Dumnezeu este sa acceptam si sa ne marturisim greselile. Psalmul 51:3-4…"Caci imi cunosc bine faradelegile, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea. Impotriva Ta, numai impotriva Ta am pacatuit, si am facut ce este rau inaintea Ta; asa ca vei fi drept in hotaritea Ta si fara vina in judecata Ta."

2 comments:

omudelamunte said...

Multă linişte sufletească te întâmpină pe acest blog şi am să mai calc pe vârfuri, să nu sperii gândurile.

Rodica Botan said...

omulde la munte...gindurile astea sint batrine...nu se sperie asa ...cu una cu doua. Poti pasii pe toata talpa...si cit de des vrei...esti invitat de onoare...