DE VORBA CU OAIA!!!

(de Rodica Botan)

Cind m-am nascut eu, m-am nascut o oaie;
Ca… nu mi-a cerut parerea nimeni la concept!
Si nici cum vreau sa fiu; ori laie, ori balaie!
Asa ca m-am gindit ca actul asta e un pic… nedrept!
M-am revoltat pentru ca eu am personalitate…
Si-am viziuni mai largi: si sint asa un gen, un tip… un individ,
Ce nu poate respira daca nu are un strop de libertate!
Si-am fost satul de-atita iarba... Si-apoi ma sufocam ca-n vid…

Si-ncet, incet, m-am marginit… ca era mare behaiala;
Oi, miei, magarul… ce sa zic… o mare si neorganizata turma;
Si folosindu-ma de toate astea si de-atita-ngramadeala,
Cu logica ce-o am, am zis ca... o sa-mi piarda si de urma!
In prima faza, libera, m-am zbenguit pina n-am mai avut putere;
Si-apoi independenta fiind, m-am cuibarit linga un spin frumos;
Cind m-am trezit, era tacere, soarele apus si-o dulce adiere…
Mi-am zis… "nu-i nimenea ca mine" si m-am simtit… asa de bataios!!!
Dar noaptea rece, tacerea, intunericul s-au instalat pe data
Si spinul cind m-am alipit de el - toti tepii m-au imbratisat…
Si nu stiu ce anume s-a-ntimplat cu mine, oaia emancipata,
Ca toata logica si personalitatea mea de oaie s-au evaporat.
Acuma oaie fiind, nu prea stiam nici multa geografie,
Si nici cu alte multe stiinte nu prea m-am sinchisit…
Stiam atita ca sint oaie… si ma temeam ca lupul "va sa vie"...
Si problema asta a devenit foarte urgenta si m-a depasit!

Si fiind asa, tot incilcita in spini si behaind cu mare jale,
Am stat acolo multa vreme lacrimind de disperare…

Si-ntr-un tirziu m-am pomenit eliberata si ridicata-n sus…
Pastorul turmei m-a gasit, m-a pus pe umeri si m-a dus,
'Napoi la turma… la magar, pasune… si-napoi la oi!
Si stiti ce cred acuma? Ca libertatea asta… nu e pentru... oi!!!