05 December 2013

O IDENTITATE NOU NOUTA...



     Azi dimineata m-am trezit …pe ginduri. Am realizat ca una dintre tinerele mele prietene avea o… criza de identitate. M-am gindit cum s-o ajut. Daca stam bine si ne gindim, mai toti am avut sau vom avea o astfel de criza in viata. O vreme cind sintem copii ne identificam cu parintii, fratii, bunicii…chiar cu biserica daca sintem bine integrati in ea. Dar deseori o tragedie, o schimbare brusca de décor, ceva…ne face sa ne pierdem identitatea. Pare adesea ca ne-am pierdut directia si nu stim incotro sa mergem dar de fapt ceea ce nu stim este- cine sintem noi, ca daca am sti cine sintem, am sti cum sa actionam si directia in care sa mergem.
     Cred ca nasterea din nou are ceva de-a face cu identitatea noastra. Mai cred ca trebuie sa existe o schimbare profunda – poate chiar la nivel de DNA care sa ne identifice cu Christos. Ok…n-am nici o cunostinta in domeniul stiintei, si nici al teologiei, dar daca te uiti la oamenii pe care Christos i-a schimbat prin nasterea din nou- este imposibil sa nu recunosti ca nu mai sint aceeasi “stofa” de oameni care-au fost, ca sint absolut schimbati in structura lor interna. Din ce citim Cuvintul si ne lasam lucrati deEl, din ce identitatea noastra in Christos este mai profunda. Incepem sa gindim ca El…si actionam ca El…si simtim ca El. Inca mai avem o parte umana in noi – partea de DNA mostenita de la parinti, dar nu mai sintem identificati in totalitatea cu pacatul, trecutul nostru, mostenirea parinteasca. Avem o identitate noua care creste in noi pe masura ce o lasam sa creasca si o hranim sa creasca.
     Ce minunat. Am putut sa fim in trecut cei mai rai criminali…dar in Christos sintem fapturi noi, cu drepturi, scopuri, sperante, privilegii noi. Am avut un trecut de care ne rusinam. Dar acest trecut nu ne mai afecteaza asa cum o facea inainte, nu ne mai trage in jos, devine inofensiv. Ba uneori datorita acestui trecut avem o si mai mare intelegere si compasiune pentru cei care trec prin situatii similare. Numai in Christos un lucru rau sau o pierdere poate sa ajunga ceva pozitiv, un cistig…
     De ce spun toate astea? Pentru ca unii dintre noi in loc sa ne bucuram de nasterea din nou am trecut prin faze in care ne-am plins de mila. ..si asta a oprit cresterea noii finite nascute in Christos. Este energie si timp si alte valori – toate risipite in zadar daca nu oprim circulatia singelui in vechiul eu, in omul cu identitatea ruinata. Hraneste omul nou…creste omul nou…traieste din plin noua viata. Christos a murit ca noi sa traim…sa nu fie moartea Lui, sacrificiul Lui zadarnic…

No comments: