Am citit ceva despre tragedia de la scoala din Connecticut de acum un an, unde 20 de copii si 6 membrii de catedra au fost impuscati. Mai nou se practica tot mai mult intre tinerii adolescenti din US din diferite orase, un alt fel de “joc” in care unui trecator i se administreaza o singura lovituta …dar atit de puternica de adesea este fatala. Cu atitea camere de luat vederi au fost prinse pe pelicula citeva lovituri din astea. Intrebati daca au vre-un motiv pentru ceea ce fac raspunsul a fost…nu - doar plictiseala. Nu isi aleg victimele dupa nici o regula anume; nu este vorba de ura, sau pregidism …nu sa fure sau sa cistige ceva din asta - ci actul este pur si simplu fara sens- si fara nici un motiv.
http://abcnews.go.com/US/knockout-game-suspect-charged-hate-crime/story?id=20992590
http://abcnews.go.com/US/knockout-game-suspect-charged-hate-crime/story?id=20992590
Eu nu-mi pot imagina cum cineva poate sa fie plictisit- in primul rind. Apoi sa faci ceva fara un scop, fara un motiv anume?! Ce fel de oameni crestem astazi? Sau…ii mai crestem? Sau au ajuns sa fie oamenii teoriei evolutiei…a selectiei naturale a lui Darwin unde nu exista un Dumnezeu, nu exista un plan si nu exista un scop, ci toate se petrec alandala. Si uite cum arata o asemenea societate sau mai bine zis…cum “evolueaza” aceasta societate in care nu mai exista reguli si disciplina si ordine.
…………………..
Dar lasind la o parte crimele astea hidoase, si uitindu-ne la oamenii din jur , la copiii din Connecticut de pilda, la cei care au supravietuit acestui act oribil, oare ce se poate face pentru ei? Ca dupa o asemenea tragedie toata lumea se ocupa de criminali. Vor sa afle cine, cum, de ce?! Si intrebarile nu sint rele si nici preocuparea fata de criminali nu este aiurea - doar ca ar fi fost mai de folos ca societatea noastra sa se ocupe de acesti tineri inainte de a deveni irecuperabili. Numai ca atunci au fost tolerati si ignorati. In numele unei corectitudini care nu are nimic correct – acceptam orice comportament, orice inclinatii sociale, sexuale, orice…si apoi vrem sa indreptam ceea ce am lasat sa creasca strimb. Solomon stia ca ceea ce nu exista nu poate fi pus la socoteala. Stia ca disciplina este buna la copii, ca nuiaua este pentru corectare, s.a.m.d. Noi astazi admiram prostia, ii spunem profesorului ca n-are voie sa spuna copiilor ce este bine si ce este rau…doar sa-i intrebe pe copiii ce parere au - ca sa-si dezvolte personalitatea netulburati de nici o valoare absoluta. De unde stiu ei saracii abia iesiti din ou cum e viata in afara gaoacei? De unde sa fi invatat? De la jocurile de computer? De la desenele animate? De la parintii care nu-s acasa niciodata sau daca sint acasa sint la TV sau in computer? De care "personalitate" este vorba?
Am citit ca dupa aceasta tragedie din Connecticut le-a fost foarte greu adultilor sa se ocupe de copiii trecuti prin clipele acelea nemaipomenit de critice. Copiii aceia traumatizati nu au prea vrut sa stea de vorba cu nimeni. Dar…din Chicago au adus niste ciini spercializati in …tacere. Si ceea ce doctorii si psihologii si specialistii n-au putut face, acesti ciini au reusit. Copiii aveau nevoie de cineva care sa-i asculte - atita tot.
Poate invatam si noi ceva de la tot ce se intimpla in jurul nostru. E multa durere pretutindeni si multa nevoie de ajutor. Dar uneori nu sti ce si cum sa faci; si deseori te pomenesti dind sfaturi unor oameni indurerati care au nevoie mai degraba de cineva care sa-i asculte, sa-i imbratiseze, sa-i accepte, sa le dea putin spatiu sa plinga, si sa fie tristi daca e nevoie...si nu de discursurile noastre. Iov a fost norocos ca cel putin trei zile prietenii lui au stat linga el fara sa spuna o vorba. Sint multe dureri pe care nu le putem mingaia. Necazuri prea mari sa sa putem sa le rezolvam noi. Putem sa ne oferim insa prezenta...Biblia ne spune sa plingem cu cei ce pling. Nu sa ii educam, sa ii sfatuim, sa ii certam, sa ii innebunim cu desteptaciunea noastra...ci pur si simplu sa plingem cu ei in tacere. Dar...nu prea cred ca ne inghesuim la astfel de servicii...Poate se va gasi totusi cineva care nu si-a descoperit darul inca...si va beneficia de informatia si oportunitatea asta noua...Poate cineva are ceva lacrimi in plus in burduf si n-are ce face cu ele...poate...
Poate invatam si noi ceva de la tot ce se intimpla in jurul nostru. E multa durere pretutindeni si multa nevoie de ajutor. Dar uneori nu sti ce si cum sa faci; si deseori te pomenesti dind sfaturi unor oameni indurerati care au nevoie mai degraba de cineva care sa-i asculte, sa-i imbratiseze, sa-i accepte, sa le dea putin spatiu sa plinga, si sa fie tristi daca e nevoie...si nu de discursurile noastre. Iov a fost norocos ca cel putin trei zile prietenii lui au stat linga el fara sa spuna o vorba. Sint multe dureri pe care nu le putem mingaia. Necazuri prea mari sa sa putem sa le rezolvam noi. Putem sa ne oferim insa prezenta...Biblia ne spune sa plingem cu cei ce pling. Nu sa ii educam, sa ii sfatuim, sa ii certam, sa ii innebunim cu desteptaciunea noastra...ci pur si simplu sa plingem cu ei in tacere. Dar...nu prea cred ca ne inghesuim la astfel de servicii...Poate se va gasi totusi cineva care nu si-a descoperit darul inca...si va beneficia de informatia si oportunitatea asta noua...Poate cineva are ceva lacrimi in plus in burduf si n-are ce face cu ele...poate...
No comments:
Post a Comment