15 October 2012

SI...CINE ESTE OARE APROAPELE MEU?



     Biblia ne spune “sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. As fi curioasa sa stiu …cine este aproapele meu in secolul asta zanatic in care traiesc  - secolul XXI !?
     Vara asta cind am vizitat-o pe Tusa Marta la Aiud a  trebuit sa ma duc la un moment dat sa o iau de la cimitir …Cimitirul fiind la o aruncatura de bat de casa dinsei,  am luat-o de brat si am pornit-o pe jos amindoua spre casa. Pe drum uitindu-ma la gospodariile ingrijite ale oamenilor, Tusa Marta imi spunea istoria fiecarui om care locuieste sau a locuit in casa respectiva, straduta dupa straduta. Astia erau “aproapele” ei din secolul celalalt si ii cunoastea cu lux de amanunte pe toti.
     Eu de partea astalalta de lume, in California, stau perplex si ma uit in gol, si trebuie sa marturisesc ca imi cunosc doar o singura vecina la ora asta. Si motivul pentru care o stiu este unul nu tocmai dragut -  tipa este tare bagacioasa…si m-a scos din sarite de citeva ori – asa ca am tinut-o minte. Dar imi amintesc de vecinele lui Buna …linga ea intr-o parte locuia Vesoaia…mica si grasa si fara nici o treaba – iesea cu scaunelul la poarta toata ziua. Peste drum o vecina care vorbea numai ungureste- ceva cu B…Avea doamna asta in virsta niste flori nemaipomenit de frumoase…o gradinita ingrijita asa…la detalii -  si umbla imbracata numai in negru- purta doliu dupa sotul si copilul ei. Buna conversa cu ea in romaneste desi stia ungureste- zicea ca doamna B. maninca piine romaneasca si sa vorbeasca romaneste. Cealalta intelegea romaneste dar nu vroia sa vorbeasca…Cine zice ca oamenii simplii nu fac politica? Si as putea sa insir asa multi…cu nume si detalii…
    Dar acum…si aici? Va intreb eu acuma…Cum sa iubesti pe cineva pe care nu il cunosti? Si nu ca nu sint eu ciudata ( va rog sa va abtineti de la comentarii J) dar…oamenii in tara asta n-au prea avut in ultimii 50-60 de ani nevoie sa imprumute un ou sau o cana de zahar si n-au avut nevoie de aproapele niciodata. Nevoia te face de multe ori sa fi cumsecade si prietenos ca nu stii niciodata cind o sa-ti foloseasca prietenia cuiva. Dar cind n-ai nevoie de nimic? Iti mai trebuie prietenia vecinului sau esti prea ocupat sa mai dai si buna ziua?!
    Aproapele meu a devenit “anonimul” care lasa bale veninoase pe blogul meu la intervale regulate ca sa nu uit de el ca exista pe undeva pe aproape pe sub vreo piatra- tot virtuala…sau prietenele mele virtuale…care …dati-mi voie sa spun…ma iubesc- sint sigura de asta.
    Este o lume noua lumea asta in care traim- nu neaparat fizica dar absolut reala. Ca la urma urmei ce este real? Pe cind pipaim prezentul a devenit deja trecut si ne alegem doar cu amintirile. Si amintirile si virtualul au atitea in comun…doar ca amintirile au fost si virtualul nu este sigur niciodata daca exista sau nu in forma in care ni-l imaginam.
    Dar tot nu mi-am raspuns la intrebarea…”cine este aproapele meu?” Cred ca oricine are nevoie de mine devine aproapele meu - si in functie de posibilitati el poate fi aici sau “acolo” – un loc pe care doar il banuiesc dar unde exista o fiinta cu o nevoie oarecare si caruia dragostea Lui Christos va trebui sa-i raspunda prin mine… 

3 comments:

Marta said...

Prieteni virtuali? Eram copila ,tatal meu un crestin sincer,traia o viata si o credinta cit mai aproape de biblie. Invatase sa citeasca tot pe Biblie si uneori seara cautam cite un verset sau o invatatura cu toata famila (pe atunci nu era nici concordanta ,nici internet )totul trecea prin gindirea noastra si asta ne motiva sa fim activi. Ca si acum unele lucruri erau puse la indoiala si mama zicea adesea -Tu chiar il crezi pe X?raspunsul era invariabil _Eu sint dator sa-l cred pe cuvint ,si de restul va raspunde el in fata cerului. Deci virtuali sau reali prieteni trebuie sa-i iubesti si sa le acorzi increderei,in caz contrar noi vom fi cei frustati. Vremurile s-au schimbat si trebuie sa traim in prezent cu bucuria pe care o da Domnul tuturor care o cer. Te sarut drada mea .

Anonymous said...

asta i buna cu aproapele meu sunt prietenele mele virtuale care ma si iubesc. stiam eu ca crestinii cam habar n au cine e aproapele lor. trist.

Rodica Botan said...

Anonimule...stiai tu ce stiai...numai ca nu stiai tot. Si uneori partea esentiala. Am fost destul de transparenta sa vorbesc despre tendinta vizibila ( si omeneasca) de-a te simtii aproape de cei pe care ii iubesti sau te iubesc si mai putin de cei care iti creaza neplaceri. Ce anume nou ai putut aduce in discutie?
Tocmai asta era ideea...citeste pina la sfirsit. Aproapele tau este acela care are nevoie de tine...oricine ar fi el. Este omul cazut intre tilhari care abia isi trage sufletul si pe linga care treci nepasator. Gusta putin ironia...te va face mai intelept...si mai putin "anonim"...dragul meu ..."aproapele" meu...