O marturie
interesanta am auzit ieri. Individul respectiv spunea ca fiind elev la liceu in primii ani, profesoara
de istorie i-a spus intr-o zi sa stea putin dupa ore sa vorbeasca cu el. Stia
ca este copil de credinciosi asa ca i-a dat un sfat. I-a spus sa experimenteze
ceva – si anume sa aleaga 5 copii dintre colegii lui pentru care sa se roage pe
parcursul acelui an scolar- si cind o sa simta momentul potrivit, sa le spuna
despre Christos.
Spunea el ca si-a ales
5 colegi. Unul dintre ei era cel mai popular baiat din liceu- imbracat cu o
jacheta de piele si cu un aer smecheros tot timpul. La un moment dat in timpul
anului s-a apropiat cumva timid de acest baiat si i-a spus ca vrea sa vorbeasca
ceva cu el. Si i-a marturisit credinta lui in Isus Christos si l-a intrebat
daca nu vrea si el sa-l cunoasca pe acest Isus. Marea i-a fost mirarea cind cel
intrebat a raspuns favorabil si i-a spus ca este chiar interest sa stie mai
mult despre Isus si L-a primit pe Isus ca Mintuitor personal chiar in acel
moment. Mai spunea respectivul ca dupa 9 luni acest baiat a murit de o tumoare
la creier…si abia atunci a inteles planul minunat a Lui Dumnezeu si a fost
fericit ca Dumnezeu l-a ales pe el sa-l duca la implinire. Tot el spunea ca
sotia lui era printre cei 5 colegi pentru care s-a rugat in anul acela.
Mare impact poate
sa aiba rugaciunea. Altcineva spunea ca zilnic ar trebui sa avem o conversatie
cu Dumnezeu. Sa ascultam ce are sa ne spuna( Cuvintul Lui) pentru cel putin 15
minute, sa-I spunem ce avem de spus( in rugaciune) cel putin 15 minute si sa spunem
despre El cuiva…inca 15 minute. Asta ar fi un process de evanghelizare care sa
aiba success.
Din nou, va spun din spicuirile de astazi...Evanghelizarile
in masa sint mai greu de realizat si nu toti sintem chemati la o asemenea
evanghelizare. Dar sintem cu siguranta - fiecare din noi chemati la
evanghelizare. Domnul Isus desi a vorbit de multe ori multimilor de oameni, cea
mai mare parte din timp mergea din loc in loc si vorbea cu un singur individ.
S-a dus pina la fintina lui Iacov numai sa intilneasca o femeie foarte
pacatoasa…Pentru el fiecare suflet era atit de valoros incit a hotarit sa-l
rascumpere cu Insasi viata Lui. Si pentru noi sufletele oamenilor ar trebui sa
aiba aceeasi valoare. Christos a murit pentru fiecare in parte…si este datoria
noastra sa facem oamenilor cunoscut acest lucru.
Noi cautam tot
felul de scopuri in viata desi la o privire mai atenta scopul nostru real ar fi
sa-L vestim pe El, acolo unde sintem, cu miloacele pe care le avem. Ascultam
deunazi pe cineva povestind cum in tinerete era hotarit sa spuna oamenilor
despre Dumnezeu dar felul cum o facea ii departa pe oameni de Dumnezeu si mai
mult. Zicea el ca se apropia de oameni si atitea avea sa le spuna ca era ca o
basculanta care isi varsa continutul deasupra cuiva si-l ingroapa acolo. Omul
cu care vorbea nu avea nici o sansa sa se apere de el- ca el stia toate raspunsurile
si la intrebarile pe care nu i le punea nimeni…Pina cind intr-o zi a realizat
ca Domnul Isus nu facea asa. La fintina lui Iacov El ii cere femeii apa ca sa
bea. O lasa pe ea sa-I spuna ce avea de spus si abia apoi ii ofera si El ceva
de care ea avea mare nevoie.
M-am gindit atunci
la tinarul bogat, cu care a stat Domnul Isus de vorba. Cita conversatie trebuie
sa fi fost intre ei…Tinarul i-a spus Domnului Isus cum a trait din copilarie
implinind poruncile…devenind un om foarte religios. Domnul Isus nu incepe
conversatia cu el asa cum o facem noi. Noi am fi vorbit cam asa cu tinarul asta…
-Asculta tinere…sti care-i problema ta? Tu trebuie sa faci... cutare si cutare lucru ca altfel ai sa ajungi in iad…Uite ce fac eu. Si apoi ne
prezentam rezumeul nostru lung si pompos.
Domnul Isus nu
procedeaza asa. Il lasa pe tinerel sa-I spuna tot ce are pe suflet…si abia cind
acesta intreaba ce trebuie sa faca ca sa mosteneasca viata vesnica, Domnul Isus
ii raspunde. Si in loc sa-l acuze cind acesta pleaca nemintuit…ii pare rau de
el…
Asa ca, jobul nostru
ramine acela de a spune oamenilor despre Christos. Acolo unde ne-a pus. La
oamenii cu care intram in contact. In fiecare zi…Numai ca nu putem sa dam
oamenilor ce nu avem. Si nu putem sa avem daca nu luam de la El. Relatia cu El
este importanta. Noi sintem numai un mijloc de transport- doar ca trebuie sa
stim cum sa distribuim ce am primit si sa nu omorim oamenii spiritual basculind
ce avem in noi in capul lor. Cine cere intelepciune…o capata daca cere cu
gindul de a-L proslavi pe Dumnezeu…Eu zic sa cerem…
No comments:
Post a Comment