EU NU SINT DE PE PAMINT...

     Pe undeva, blogul meu pe ici si colo pare mai mult un jurnal . Si scriu mai in fiecare zi despre ceea ce traiesc, ce aud, ce am mai invatat , ce am mai observat calatorind prin ani ( bineinteles prin perspectiva mea...) In ultimele doua zile am luat niste lectii serioase la capatiiul unui om care a trecut din viata fizica, paminteasca spre cea eterna.
      Biblia spune ca e mai ferice de timpul petrecut in casa de jale decit de timpul petrecut intr-o casa plina de veselie asa ca fiti ingaduitori. Solomon zicea ca toate isi au timpul lor in viata. Si ca trecem de la sezon la alt sezon...si ultimul este sezonul despre care vorbesc eu aici. Spunea cineva ca "moartea este cea mai democratica institutie"( tot vor unii dintre noi democratie). Cu alte cuvinte nu scap nici eu si n-ai sa scapi nici tu de moarte. In afara de Enoh si Ilie...pe altii nu-i stiu sa fi putut sa evite moartea. Mai auzisem ieri ca "Moartea este obligatorie dar raiul...este optional!" Mi-am notat bine acest cuvint pentruca ideea este scurta dar adinca. Si credinciosii de obicei "nu sint cu capul in nori cum cred unii...ci sint cu capul dincolo de nori"... daca traiesc prin credinta.
     Domnul Isus a spus la plecare ucenicilor ca se duce sa pregateasca un loc ca acolo unde este El sa fim si noi. Vlahuta zicea ca nu-i este frica de moarte ci doar de vesnicia ei. Daca asta este si gindul nostru cred ca ar fi recomandat sa ne cercetam bine ca nu stim nici ziua si nici ceasul cind ne vine rindul sa plecam. Si in afara de cei pe care Dumnezeu ii recunoaste - pentruca a facut cunostiinta cu ei, prin Christos cind erau pe pamint...nu cred ca va intra nimeni dincolo in Imparatia Lui. Cuvintul spune ca acelora care nu si-au spalat hainele in singele Mielului li se va spune raspicat... "Plecati de la Mine caci nu va cunosc..." Doamne Isuse nu ma lasa sa aud astfel de cuvinte...
     Aproape tot ce am scris aici sint idei culese dintr-o casa de jale...dar ele sint idei de viata. Le-am cules si le-am gindit odata...de doua ori...si sper sa mi le amintesc pe parsursul vietii - sa ma uit la ele ca la niste semne de circulatie, ca sa pot sa ajung cu bine la destinatia finala. Noi nu sintem in necunostiinta de cauza. Pentru noi ceea ce se intimpla aici, pe parcursul calatoriei nu este un secret - iar destinatia este sigura atita timp cit nu parasim drumul Crucii - caci numai el duce in cer.
    In ultimele doua zile am mai trait niste sentimente pe care nu le-am inteles decit acuma ...recitind ce am scris si rumegind incet la gindurile care imi revin mereu in minte. Am privit la aceste servicii de inmormintare Trupul viu al Lui Christos la lucru...dragostea Lui in acest grup de oameni sfinti ( sfintiti nu de faptele lor ci de dragostea Aceluia care i-a adunat si i-a curatat si i-a facut Mireasa Lui). Eu fac parte dintr-o Biserica Americana si m-am integrat foarte bine...dar in ultimele doua zile am simtit asa un dor dupa Biserica Romana...dupa o Biserica calda si iubitoare care sa imbratiseze pe orfan si pe vaduva si care sa stea unita la momente de durere...Cred ca Tuchi, Adriana si Corina au simtit din plin dragostea acestui Trup viu al carui Cap este insusi Domnul Isus Christos.
     Si am privit cum a fost la Bethel ingaduinta pentru toti...si s-au perindat pe rind fratii si rudele si prietenii cu talente diferite, cu perspective diferite, aducindu-si fiecare omagiul lui personal si plasindu-l la altar. A fost ca o zi a roadelor ...unde in fata se face un loc special si unde tot felul de roade sint expuse cit mai frumos; unde cartoful nu este mai prejos decit portocala si pot sa stea in acelasi cos, pe aceeasi fata de masa, completind un tablou minunat care sa arate o recolta bogata. Impreuna unii cu altii toti cei ce sint roade acelorasi suferinte- suferintele Domnului nostru ISUS.
    Am sa inchei cu unul din multele versete care au fost aduse drept mingaiere in special pentru cele trei fete ale lui Nicu...Versetul este din Romani 8:28, si il putem pastra si noi ceilalti care mergem pe aceeasi cale a crucii plina de suferinte. "De alta parte, stim  ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sint chemati dupa planul Sau."
Noi am fost chemati...toti...dar nu toti am raspuns inca chemarii. Nu lasati sa treaca timpul...pentruca nu timpul trece ci noi trecem. Si s-ar putea ca ingerul mortii sa vina cind nici nu ne asteptam. Nicu Ciucur era pregatit...Dar noi?

  Iata si lincul serviciului de inmormintare (a lui Nicu Ciucur) care m-a inspirat la cele scrise mai sus.

http://www.livestream.com/bethanyromanianbaptistchurch/video?clipId=pla_1b03be7b-4a86-4f5e-bc00-6a5454e323c3&utm_source=lslibrary&utm_medium=ui-thumb

Si iata si o cintare care ne-a luat privirile care se uitau in jos spre sicriu si le-a ridicat spre slavi unde cei sfinti plecati de aici petrec deja vesnicia in cea mai stralucita si minunata companie- aceea a Domnului si Mintuitorului lor.