30 March 2016

DOUA PERSPECTIVE...

Robert Strands
Traducere de Rodica Botan

Jane Smith s-a dus la biserica intr-o anume duminica. L-a auzit pe cel de la orga facind o greseala in timpul preludiului si s-a incruntat. Cind toata lumea trebuia sa isi plece capul pentru o rugaciune in tacere, a auzit un adolescent de pe banca din spatele ei vorbind. Cind a trecut prin fata ei farfuria cu colecta, Jane a avut impresia ca usierul o priveste intens, ca sa vada cit pune in farfurie... si asta chiar ca a facut-o sa fiarba. In timpul predicii, predicatorul s-a bilbiit de nu mai putin de sapte ori... ca doar a tinut socoteala... iar corul a falsat pe alocuri, mai ales la ultima cintare... si Jane si-a spus in sinea ei: "Nu mai trec niciodata pe-aci... astia nu se pricep la nimic si nu sint altceva decit niste... ipocriti!!!"
Linda Jones iesea de la aceeasi biserica in aceeasi duminica dimineata. L-a auzit pe cel de la orga cintind un aranjament minunat din "A Mighty Fortress", si ascultind... aceasta muzica i-a dat o stare inaltatoare. In timpul serviciului, a fost miscata de marturia unei tinere care a recunoscut in fata bisericii ca datorita credintei ei in Isus Christos, viata ei s-a schimbat in bine. Cind a venit farfuria cu colecta, s-a bucurat sa afle ca aceasta bisericuta, desi mica, doneaza din banii ei copiilor care mor de foame din Africa. Si Linda a apreciat in mod deosebit predica din duminica aia... printre altele, a aflat raspuns la o intrebare pe care o avea de multa vreme... si cum iesea din biserica in duminica aceea insorita, se gindea.:"Cum poate cineva sa paseasca in biserica asta si sa nu se simta binecuvintat?"
Perceptia este ceva curios, si personal ,si diferit de la un individ la altul. O perceptie corecta este necesara, vitala, importanta pentru viata fiecaruia.
La sfirsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, de-a lungul Germaniei, Fortele Aliate greblau fermele si casele, ca sa-i gaseasca pe dusmanii ascunsi. La o casa abandonata, aproape un morman de darimaturi, cei care cautau au dat intr-un beci de o inscriptie pe care o victima a holocaustului o scrijelise pe perete sub steaua lui David...
Cred in soare... chiar si atunci cind nu straluceste.
Cred in dragoste... chiar si atunci cind nimeni n-o arata.
Cred in Dumnezeu... chiar cind nu ne vorbeste!
Perspectiva ce o ai in viata te poate face puternic sau te darima. Asa cum poti sa privesti un pahar cu apa si sa decizi daca este pe jumatate gol sau... pe jumatate plin. Totul consta in... perspectiva. Depinde de tine...

3 comments:

elena marin-alexe said...

Cred in soare...chiar si atunci cind nu straluceste.
Cred in dragoste...chiar si atunci cind nimeni n-o arata.
Cred in Dumnezeu...chiar cind nu ne vorbeste!
Chiar asta simt eu draga mea Rodica.

Rodica Botan said...

si eu cred...ca ca nu norul este vesnic...ci soarele-i acela ce-nvinge...

simona said...

Revin adesea cu multa bucurie aici, prin gandurile tale. Astazi, rasfoind prin niste postari mai vechi am inteles ca ne si "leaga" ceva ... si eu sunt din Valea jiului. Imi este dor de locurile acelea, desi nu am mai ajuns de multa vreme sa pun piciorul pe pamant natal.
Iti multumesc, Rodica pentru generozitatea sufletului tau!
Adaug linkul catre blogul tau, la mine pe blog, www.deandoaselea.info. Incerc sa construiesc pe el o lume a femeilor. A celor care au ceva de spus.