09 July 2010

DIN CAPITOLUL "OPRESTE-TE SA TE ROGI" (PARTEA A 3-A)

Din "crazy love"
De Francis Chan
Tradus Rodica Botan

Umbla printre noi o amnezie spirituala , si nici unul dintre noi nu este scutit de ea. Nu conteaza cite detalii fascinante invatam despre creatia Lui Dumnezeu, nu conteaza cite poze cu galaxiile create de El vedem, si nu conteaza cite asfintituri de soare privim…ca tot uituci raminem.

Majoritatea stim ca trebuie sa iubim si sa ne temem de Dumnezeu; ca ar trebui sa citim Biblia si sa ne rugam ca sa-L cunoastem mai bine; stim ca trebuie sa-I inchinam vietile noastre. Dar in realitate, avem probleme facind toate aceste lucruri.

Devenim confuji cind vedem ca nu este usor sa il iubim pe Dumnezeu. N-ar trebui sa fie usor sa iubim un Dumnezeu atit de minunat? Cind il iubim pe Dumnezeu pentruca stim ca asa trebuie sa facem, in loc sa-L iubim in mod natural cu tot ce avem in noi, o facem din nou pentruca am uitat cine este Dumnezeu…si iara am lasat ca amnezia noastra spirituala sa ne afecteze.

Poate va suna "necrestin" daca va spun ca in unele dimineti nu simt ca vreau sa il iubesc pe Dumnezeu, sau ca uit sa o fac…Dar mi se intimpla exact asa cum va spun. In lumea asta a noastra unde sute de lucruri ne atrag atentia de la Dumnezeu, trebuie in mod intentionat si consistent sa ne reamintim de El.

Nu demult m-am dus la reuniunea de la liceu. Fostii colegi au venit la mine sa-mi spuna…"Asta este sotia ta?" Erau impresionati ca o femeie asa de frumoasa s-a putut casatori cu mine. Si mi s-a intimplat atit de des incit in final, am luat o fotografie de-a noastra impreuna, sa o studiez si eu. Si a trebuit sa ma uit si eu si sa ma mir. Este nemaipomenit faptul ca sotia mea m-a ales pe mine - si asta nu numai pentru faptul ca este atit de frumoasa. Mi-am amintit de toate lucrurile care mi-au fost date mie prin sotia mea.

Ar trebui sa avem aceeasi perspectiva care sa ne aminteasca de bunatatea Lui Dumnezeu. Sintem programati sa ne concentram tot timpul la ceea ce nu avem, bombardati de multe ori pe zi cu ginduri despre ce mai trebuie sa cumparam, ce ne poate face mai fericiti, mai sexi, ce ne va da mai multa pace. Aceasta nemultumire se transfera la felul in care gindim si despre Dumnezeu. Uitam ca ni s-a dat tot ceea ce aveam nevoie…in El. Pentruca nu ne gindim prea des la realitatea - cine este Dumnezeu - ce reprezinta El - uitam repede ca El merita inchinarea noastra si dragostea noastra. Ca trebuie sa ne temem de Dumnezeu.

A.W.Tozer scrie…"Ce ne trece prin minte cind ne gindim la Dumnezeu - aceea reprezinta cel mai important lucru despre fiecare din noi…Inchinarea este pura sau influentata de gindurile inalte sau slabe pe care cel care se inchina le are la adresa Lui. Din acest motiv cea mai grava intrebare cu care se confrunta biserica este - Dumnezeu insusi; si cel mai nemaipomenit de minunat lucru despre orice fiinta umana nu este ceea ce la un anumit moment din viata ar face sau ar zice ci ceea ce reuseste el sa inteleaga in adincul inimii lui ca este Dumnezeu."

Daca cea mai grava intrebare cu care ne confruntam este intr-adevar - " Cum il vedem pe Dumnezeu?", atunci …cum oare invatam sa-L cunoastem?

Am vazut cum El este Creatorul - atit al magnitudinii tuturor galaxiilor cit si al complexitatii unei simple larve. Dar ce si cine este El cu adevarat? Care ii sint caracteristicile? Care sint atributele care il definesc? Cum sa ne temem de El? Cum sa-I vorbim? Nu va apucati sa faceti lista acuma. Avem nevoie sa ne amintim mereu aceste lucruri. Este ceva de baza si este crucial pentru noi.

Dumnezeu este sfint
--------------------------------

Multi oameni spun ca orice vrei sa crezi despre Dumnezeu este ok…atita vreme cit esti sincer. Dar asta este compatibil cu a descrie un prieten de al tau intr-o anume situatie ca un sumo-wrestller de 300 de lb, si in alta situatie ca un gimnast marunt de 92 lb . Nu conteaza cit de sincer ai sa fii in descrierile facute de tine - amindoua descrierile nu pot fi adevarate.

Partea grozava in ceea ce facem vizavi de Dumnezeu este faptul ca El are un Nume deja, o identitate . Nu noi decidem cine este Dumnezeu. Dumnezeu i-a spus lui Moise…"Eu sint Cel ce sint" (Exodul 3:14). Noi nu putem schimba nimic.

Sa spunem ca Dumnezeu este sfint inseamna sa spunem ca El este asezat separat , distinct de noi.. Si pentruca este separat de noi niciodata nu vom putea sa aflam cine este El in totalitate. La evrei, repetind un lucru de trei ori insemna pefectiune , asa ca chemindu-L pe Dumnezeu "Sfint, Sfint, Sfint" inseamna ca El este perfect asezat separat cu nimeni si nimic cu care sa poata sa fie comparat. Asta inseamna ca este "sfint".

Multi autori plini de duh au epuizat tezaurul incercind sa-L descrie pe Dumnezeu in toata gloria pe care o merita. Sfintenia Lui perfecta, prin definitie ne asigura ca , cuvintele noastre nu-L vor putea contine, descrie…niciodata. Nu este confortabil sa stim ca ne inchinam unui Dumnezeu care nu poate fi niciodata exagerat?

Dumnezeu este etern
------------------------------

Cei mai multi vom agreea cu acest lucru. Dar ati meditat vreodata in mod serios la ce inseamna acest lucru? Toti avem un inceput; tot ce exista pe lumea asta are un inceput - o zi deosebita, un anume timp.

Totul…tot ce exista- in afara de…Dumnezeu. El a fost dintotdeauna, inainte sa fi existat pamintul, universul sau chiar ingerii. Dumnezeu exista in afara timpului, si dat fiind faptul ca noi existam in timp , nu sintem si nu vom fi in stare sa intelegem acest concept …niciodata.

Nefiind in stare sa il intelegem pe Dumnezeu ne frustreaza, dar este ridicol in acelasi timp pentru noi sa credem ca avem dreptul sa il limitam pe Dumnezeu la ceva ce putem noi sa intelegem. Ce fel de dumnezeu insignificant ar fi? Daca mintea mea nu este mai mare decit o sticla de pepsi iar Dumnezeu este de marimea unui ocean , ar fi o prostie din partea mea sa spun ca El cuprinde numai atita cit pot eu sa cuprind in mintea mea marunta. Dumnezeu este atit de mare…dincolo de lumea limitata si dependenta de timp, aer, mincare si somn - lumea in care traim noi.

Hai sa ne oprim aici - daca nu pentru mult timp - dar pentru o vreme si sa glorificam pe Eternul nostru Dumnezeu.Psalm 102:12, 27…"Da Tu Doamne, Tu imparatesti pe vecie, si pomenirea Ta tine din neam in neam.", "Dar Tu ramii Acelas, si anii Tai nu se vor sfirsi."

Dumnezeu este Atotstiutor
--------------------------------------

Nu va intimideaza acest gind? Fiecare dintre noi intr-o oarecare masura inselam pe prietenii si familia noastra in privinta persoanei care sintem in realitate. Dar cu Dumnezeu asta este absolut imposibil. Ne cunoaste pe fiecare in totalitate …in amanuntime. Ne cunoaste gindurile inainte de a le gindi chiar - si ne stie actiunile inainte de a le infaptui, ne stie daca sintem culcati sau stam sau mergem. Stie cine sintem si de ce sintem in stare. Nu-I putem scapa chiar daca ne-am stradui. Cind ma obosesc in a-I fi credincios si vreau sa iau o pauza…asta nu-L va lua pe Dumnezeu prin surprindere.

Evrei 4:13 spune…"Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol, si descoperit inaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face." Te duce la realitate gindul ca asta este acelasi Dumnezeu care este Sfint si Etern , Creatorul a bilioane de galaxii, si mii de specii de copaci in padurea Amazona. Acesta este acelasi Dumnezeu care gaseste timp sa stie absolut cele mai mici detalii despre fiecare dintre noi. N-are nevoie sa ne stie atit de bine - dar a ales sa ne cunoasca asa.

Dumnezeu este atotputernic
----------------------------------------

Coloseni 1:16 ne spune…"Pentruca prin El au fost facute toate lucrurile cari sint in ceruri si pe pamint, cele vazute si cele nevazute; fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapiniri. Toate au fost facute prin El si pentru El." Dar nu traim noi oare ca si cind Dumnezeu a fost creat pentru noi, sa ne serveasca pe noi, sa ne binecuvinteze si sa aiba grija de cei dragi ai nostrii?

Psalmul 115:3 spune…"Dumnezeul nostru este in cer, El face tot ce vrea." Si cu toate astea ne trezim ca-L intrebam…"De ce m-ai creat asa cum sint, cu corpul asta…si nu m-ai creat altfel cum mi-ar fi placut mie sa fiu?"…sau "De ce mor atitia oameni de foame?"…"de ce sint asa de multe planete goale si nepopulate?"…"De ce familia mea este asa dezmembrata?"…"De ce nu te faci Doamne mai vizibil acelora care au nevoie de Tine?"

Raspunsul la toate aceste intrebari e simplu acesta…"Pentruca El este Dumnezeu." Mai degraba El ar avea dreptul sa ne intrebe…"De ce mor de foame atitia oameni?" Cit am vrea noi sa il auzim pe Dumnezeu ca ni se explica, nu sintem deloc in situatia ca sa punem noi intrebari si El sa ne satisfaca cu raspunsuri.

Daniel 4:35…"Toti locuitorii pamintului sint o nimica inaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamintului si nimeni nu poate sa stea impotriva miniei Lui, nici sa-I zica:"Ce faci?"

Poti sa te inchini unui Dumnezeu care nu este obligat sa-si explice actiunile Lui tie? Oare nu aroganta ta iti spune ca Dumnezeu iti datoreaza o explicatie? Poti sa crezi ca in comparatie cu Dumnezeu , toti oamenii pamintului sint considerati ca un …"nimic"…incluzindu-te si pe tine?


Dumnezeu este nepartinitor si drept
---------------------------------------------------

Una dintre definitiile justitiei este "rasplateste si/sau pedepseste dupa merite".Daca era dupa noi, ceea ce am fi meritat ar fi insemnat atitea raspunsuri diferite citi oameni ar fi fost sa dea raspunsurile. Dar, nu este in dreptul nostru sa raspundem... in mare pentruca nici unul dintre noi nu este bun.

Dumnezeu este singurul care este bun, si El stabileste standardul. Pentruca Dumnezeu uraste pacatul, El trebuie sa pedepseasca pe cei vinovati de pacat. Poate standardul asta nu este prea atragator. Dar sa o spun pe sleau…cind o sa iti creezi universul tau personal ai sa poti sa stabilesti si standardul. Cind dezagreem cu El, hai sa nu ne imaginam ca El este Cel ce trebuie sa-si corecteze rationamentul.

Ne este tare greu sa intelegem ura totala pe care o are Dumnezeu pentru pacat. Noi ne scuzam cu…"Da…citeodata mindria ma determina sa fac cutare sau cutare lucru…dar toata lumea sufera de mindrie din cind in cind." Dar in Proverbe 8:13, citim…"Frica de Domnul este urirea raului" (in versiunea engleza…Eu urasc mindria si aroganta". Tie si mie ne este interzis sa-I spunem Lui cit sa urasca sau sa nu urasca pacatul. El are dreptul sa il urasca si sa-l pedepseasca cit de sever o cere judecata Lui.

Dumnezeu nu scuza pacatul niciodata. Si este intotdeauna consistent cu aceasta etica. Cind ne vine sa intrebam despre ura Lui Dumnezeu pentru pacat, nu trebuie decit sa ne amintim de cruce , unde Fiul Sau a fost torturat , batjocorit si batut din cauza pacatului. Pacatul nostru.

Nici o indoiala: Dumnezeu uraste si trebuie sa pedepseasca pacatul. Si este total indreptatit sa faca acest lucru.

1 comment:

elena marin-alexe said...

Devenim confuji cind vedem ca nu este usor sa il iubim pe Dumnezeu. N-ar trebui sa fie usor sa iubim un Dumnezeu atit de minunat?
Ar trebui sa-L adoram.
Ganduri bune pline de pace si bucurie iti trimit de la Cluj draga mea Rodica.