19 July 2010

AMINTIRI...(7/19/2010)

In doua zile plec in vacanta cu sora mea. O saptamina in Istambul si o saptamina in Romania. Azi noapte am visat toata noaptea …cind m-am trezit aveam o discutie cu niste colegi pe care nu i-am mai vazut din clasa a doua.

Curios lucru si memoria asta. Nici nu stiam ca mai am amintirile alea in creier…poate erau ingramadite si uitate undeva intr-un n colt prafuit si stingher al memoriei mele. Au trecut 30 de ani de cind am parasit orasul meu afumat de la poalele Paringului. Am locuit in Petrila aproape 25 de ani. Frig, ploaie si funingine. N-am crezut niciodata ca am sa-i duc dorul…

Dar, nici nu-mi pot imagina sa merg in Romania si sa nu vizitez casa aia de lemn, cu pereti strimbi …in care m-am nascut si unde am crescut…si unde mi-au ramas cele mai frumoase amintiri cu buna mea. Fiecare petecel de perete sau de pamint are o poveste a lui…

Pe peretele de catre strada, imi amintesc ca nu eram mai mare de 7 ani, poate nici atit…si adusesera ceva pamint galben parintii mei - de ala lipicios penmtru caramizi. Vroia tatal meu sa zideasca o bucatarioara. Si eu luam in mina pamint moale si il puneam ca un gombot intr-un bat…si am mizgalit lemnul imbatrinit al peretelui de un cafeniu inchis cu bulgarasii mei de pamint galben. Eram de-acuma mare si inca se mai vedeau semnele facute de mine pe perete.

Cu acelasi perete mai am si alte amintiri; cind eram insarcinata si imi trebuiau ceva bani, buna mea a pus razboi in casa. Si pe linga peretele ala unde buna a pus niste cuie mari, ma plimbam in sus si in jos si faceam urzeala la presuri.

La coltul casei cresteau niste viorele mici si albastre. Prin clasa a saptea - eram la scoala de muzica si buna era in spital. M-am dus s-o vad si mi-a dat intr-o bucatica de ziar niste plantute mici de viorele pe care le gasise in curtea spitalului. Le-am plantat la coltul casei unde mi-a spus ea. Cind am plecat in America erau inca acolo. Sint curioasa daca mai exista.

Ba imi amintesc de nucul din fata bucatariei, unde ma urcam cu Flavius pentru desele noastre concerte. Cintam cit ne tinea gura de tare, fiecare cinta cintarea lui - si vroiam sa vedem cine se pierde primul. Vecinii o felicitau pe buna ca si-a adus biserica acasa…

Vreau sa iau doar o mina de pamint negru si aspru…din locul unde avea buna mea straturi…si printre straturi cite o floare frumoasa. Adesea imi aducea si-mi dadea cite o floare. De la ea am invatat sa iubesc plantele, florile, pomii fructiferi. Si daca azi am o gradina unde lociuesc este pentruca buna mea avea gradina…

Vreau sa ma duc la " parau"…linga fosta casa a lui Ninel Rusu, varul tatalui meu ( dar care era de visrta mea). Prin gradina lor trevea acest "parau" mic…Ii invidiam pentru apa aia rece si frumoasa ce trecea prin curtea lor...

Am sa ma duc sa vad biserica unde am crescut…si unde am invatat sa-l iubesc pe Mintuitorul meu. Vreau sa mai pasesc pe scindurile alea de lemn si sa ma duc "in fata" acolo unde stateam duminica de duminica si cintam cite o cintare la program.

Cind am fost mai mare am adunat copiii de la bloc si i-am invatat sa cinte si apoi i-am dus la biserica, doi cite doi…Cintau copiii vecinilor urcind si coborind pe scara…"Biblia ma-nvata, ca tot ce este rau, vine de la cel rau…" Am sa ma duc sa vad si scara blocului unde ma dadeam pe balustrada…

Si am sa merg la Institut sa vad daca mai gasesc atelierul de geologie unde am petrecut zile minunate visind…
……………………………….
Asta simt acuma …Ma despart 30 de ani de persoana care a plecat din Gara din Petrosani, raspunzind la cei de pe peron care fluturau batistute albe aduse de matusa mea Jony cu o bucata de hirtie igienica ce o gasisem intr-un buzunar ( in lipsa de batista -) - motiv de haz - peste lacrimile despartirii…Ma intreb cit din ce am fost atunci a mai ramas - daca a mai ramas ceva.

In una din zile am auzit o dicutie la radio despre adevar si despre memoria noastra selectiva. Spunea respectivul ca e normal sa selectam ceea ce ne vom aminti. Numai ca asta face ca adevarul care oricum e relativ la noi oamenii ; croit dupa valorile ce le avem la momentul respectiv, starea emotionala, atentia care o dam evenimentului si alte multe alte criterii - acel adevar sa mai fie alterat si de timp. In functie de importanta sau nevoile noastre o sa ne amintim sau nu un lucru, sau o sa ne amintim numai o parte din el. Daca bucatica respectiva ne convine sau nu…pina si asta determina daca sau nu ne vom aminti de acel lucru.

Nu e de mirare ca fiind mai multi oameni prezenti la un incident - vor fi tot atitea descrieri diferite ale incidentului. Eu imi amintesc doar simtamintele care le-am avut la un moment sau altul - dintr-o lume care a disparut pentru totdeauna. Din felul cum simt citeodata as zice ca nici bucuriile nu-mi apartin atit de mult cit durerile…pentruca bucuriile stiu ca s-au dus si nu le mai regasesc- iar durerile sau vinovatia inca le mai port - rani vindecate dar care au lasat urme.

Amintiri…avem cu noi totdeauna
Amintire e clipa traita-n prezent…
Amintiri s-aveti cu voi de iubire;
Amintiri, amintiri, sa le-aveti permanent…

Nu te teme ci fi credincios
Caci cu tine e Isus Christos
Aminteste-ti tot ce-ai fost in iubire,
Si te-ntoarce dar acum dragul meu…

Asa cintam cindva in tinerete…pe vremea cind nu prea stiam ce-s amintirile…nu stiam ca sint momente de fericire si de durere in acelasi timp…poate semanind cu momentul ala cind de la scara trenului care se pusese in miscare am bagat mina in buzunar si am scos o fisie de hirtie igienica si cu lacrimile despartirii siroind pe fata, am aruncat in urma mea ultima gluma prietenilor si rudelor de pe peron…

Erau acolo tinerii carora le-am lasat un cintec pe versurile…

Azi a venit clipa cea mai grea
Azi sint cu voi, miine voi pleca
Lacrima, nu-I nici ea de-ajuns
Sa poata spune, cite am de spus.

Din cite-avui, n-am nimic acum -
Cu suflet gol, plec pe noul drum;
Numai Domnul meu ma va calauzi
Cind voi incepe miine-o noua zi…

Sau…
Dac-am fost rea, intocmai ca si mortii
Imi cer iertarea greselilor ce-au fost;
Iar daca nu…de nu…s-aleaga sortii
Dac-or gasi in tot ce-a fost vre-un rost…
…………………………………………………….

Amitiri…avem cu noi totdeauna…Amintire e clipa traita-n prezent...

7 comments:

AICISIACUMACOLOCURAND said...

Have a safe and nice trip!
Sa ai o calatorie protejata de mana Lui,un timp plin de bucurie, si sa aduci cu tine innapoi aceeasi atitudine fata de viata de bucurie si lauda a Domnului!
Sa le dai si lor o bucatica din inima ta dar sa nu o lasi acolo!
Sa nu uiti ca noi santem cetateni ai CERULUI mai intai si pe urma a vreunei tari sau mai precis ambasadori aici pe pamant ai cerului si tu pleci acum intr-o calatorie de interes de serviciu, delagata cu problemele spirituale. Daca il reprezinti pe EL toate cheltuielile vor fi acoperite .Nu te zgarci sa completezi cecul in alb care i-ti sta in fata ,caci ai acces la banca Divina!Poate vizitezi si pe Luminita si Sami Sabri ,pentru care ne rugam.Transmite-le dragostea noastra ,a tuturor care se roaga pentru ei !
We will miss you!
Virginia

AICISIACUMACOLOCURAND said...

Am uitat sa mai scriu ca te vom purta in rugaciunile noastre zilnice innaintea Tronului de Har!
Cu aleasa pretuire te imbratisam !
Virginia B

Anonymous said...

DOMNUL sa fie cu voi in calatorie ne rugam pentru voi adumi o petricica din parau va pupam TANIA SI NINEL

rodica said...

Virginia...am sa contez pe rugaciunile tale...ca mi-e frica de avion. Dar sa nu ma spui la nimeni...

Si te rog nu uita sa te rogi si pentru Deb. Pe 10 August va mai avea o operatie...
Love you my girl!!!

Rodica said...

Tania si Ninel...eu va aduc doua pietre...Numai voi sa veniti in California dupa ele...Facem tirgul?

Am sa ma duc pe la casa ta Ninele si am sa fac poze...ok?

AICISIACUMACOLOCURAND said...

Rodica draga
Sa-ti spun si eu un secret sa nu stie nimeni:si mie mi-e foarte frica de zburat cu avionul.De aceea nu am calatorit de 29 de ani de cand am venit ,nicaieri cu avionul!
Si as fi avut si unde si cu ce .
Dar macar, eu am descoperit o scuza legata de sanatatea mea -stau cat se poate de prost cu circulatia.Asta pe scurt, caci daca as vorbi de sanatate e o poveste lunga si netermnata caci eu inca traiesc .
Pentru Debi ma rog mereu .Numai mama sa nu fii!Te inteleg perfect.Dar tu te intorci pana atunci.
Drum bun si sanatate fara frica caci frica scade imunitatea.Numai frica de Domnul tine imunitatea foarte ridicata!
Virginia B.

Luli said...

Pe la mine nu poti sa ajungi?