28 July 2010

BUCURIE

Cu siguranta ca si voua vi s-a intamplat ca si mie in timp ce va rugati sau , pur si simplu intr-un alt moment al zilei, sa va ganditi la cineva si Domnul sa va puna pe inima sa va rugati pentru acea persoana. Alteori simti indemnul sa suni pe cineva la telefon cu care nu ai mai vorbit de mult. Uneori simti nevoia sa vezi si sa discuti cu o prietena, un prieten. Eu cred ca nimic nu e intamplator si indemnurile ce vin de la Domnul sunt pretioase. Imi amintes ca , cu multii ani in urma ,aveam o prietena care avea trei copii si Domnul mi-a pus intr-o zi pe inima sa o vizitez. Pentru ca ma duceam la copii, evident ca aveam ceva dulciuri pentru cei mici intotdeauna. De data acea aveam pregatit ca de obicei ceva pentru cei mici, dar  am simtit indemnul ca trebuie sa-i cumpar de data aceasta niste paine. Cand am ajuns la prietena mea care avea o sumedenie de treaba s-a bucurat mult cand a vazut painea, chiar spunea ca poate imi da Dumnezeu prin minte sa iau si o paine ,ca ia ,prinsa cu cei mici si neavand cum sa ii lase singuri ,nu a ajuns sa ia paine si i se terminase. Daca stam in liniste si invatam sa fim atenti vom putea sti cand avem indemn de la Dumnezeu sa ne rugam pentru cineva, sa ajutam pe cineva, sa incurajam pe cineva, sa ne bucuram impreuna cu cineva , sa plangem cu cineva...Cand eram deabea un copilas nascut din nou de curand , am intalnit un frate, care a tinut o predica despre soapta Duhului, calauzirea Domnului, si in care ne indemna sa fim atenti si in liniste sa ascultam soapta Duhului. E nevoie de perseverare in citirea si cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu, e nevoie de rugaciune, de meditatie si ascultare in tacere si asa vom putea deosebi clarcand ne "vorbeste'  Domnul specific situatiei in care ne aflam. Si sunt multe exemple in biblie cand ucenici erau indemnati sa mearga sau nu intr-un loc si ce sa faca sau ce sa spuna. Eu la acea vreme ma framantam si nu intelegeam cam cum e posibil asa ceva. Asa ca am indraznit si l-am intrebat pe frate cum e posibi asa ceva si cum putem sti asa ceva. Imi amintesc zambetul plin de blandete si intelegere al fratelui, car m-a indemnat sa nu ma ingrijorez si ca in timp stand alaturi de Domnul insusi El ma va invata cum sa "aud"  si sa deosebesc indemnurile Sale. Timpul a trecut si intradevar cand stau mai mult in partasie cu Domnul, rugandu-ma meditand si ascultand Cuvantul sau citindu-l, sau ascultandu-i pe alti frati marturisindu-l, pot deosebi indemnurile ce vin de la El. Am facut aceasta lunga marturisire pentru ca sa intelegeti si voi ca si mine ca nu trebuie sa neglijam timpul de liniste in compania Cuvantului lui Dumnezeu, partasiei cu El si El negresit va "comunica '" cu noi  intr-un fel sau altul cum va considera ca e nimerit pentru fiecare in parte.
Trebuie sa va marturisesc , ca atunci cand Rodica m-a rugat pe perioada cand ea va fi departe de voi sa postez eu, m-am cam speriat . In primul rand ca si Moise, am considerat ca nu prea sunt abila la comunicare, apoi ma speria gandul ca poate stilul meu va plictisi, apoi ma gandeam sa nu o dezamagesc pe Rodica sau pe voi cititorii ei ,mai era si gandul ca nu credeam ca pot fi consecventa sa ajung sa scriu macar ceva in fiecare zi, cu atata treaba cata am .... O gramada de ganduri mi-au invadat mintea. Si atunci m-am smerit si am zis : intradevar poate fi adevarat ca eu sa gresesc, dar e Cineva in care eu ma incred si Daca Domnul mi-a vorbit prin Rodica nu e decat o noua experienta cu prin care Domnul vrea sa ma creasca pe mine si pe altii. Si atunci de ce sa ma opun?. Asa ca va multumesc pentru aprecieri si incurajari, dar va marturisesc sincer ca daca nu ma incuraja si inteleptea Domnul nu m-as fi descurcat. Asa ca multumesc Lui ,iar eu doar ma bucur ca prin mila, indurarea si harul Sau pot sa asterne aici cate ceva pana la venirea administratorei titulare, draga mea si a voastra Rodica. Ma bucur ca de asemenea ca Domnul a ingaduit Rodicai si voua si va dat indemnul sa asterneti cateva cuvinte pe care binenteles tot El stia ca or sa ma bucure si or sa imi faca bine incurajandu-ma .... Domnul Isus sa va binecuvanteze pe fiecare in locul in care sunteti.  Cu sinceritate Carmen

2 comments:

jungness said...

Da, frumos spus, sunt de acord, dar sunt momente în care degeaba te rogi pentru o persoană, dacă ea nu vrea să-şi deschidă inima... eu, însă, continui să mă rog, atât pot face!
God bless you!

Rodica Botan said...

Adevarat, ce spui dar noi trebuie sa continuam sa ne rugam cum spui si tu asta putem face. Domnul sa te binecuvanteze si pe tine si toata casa ta.
Carmen