02 January 2014

ASTAZI POATE SA FIE PRIMA... SAU ULTIMA ZI...

     Trecerea anilor o sarbatorim in fiecare an cu sfintenie...si de fiecare data momentul de trecere ne da motive sa analizam trecutul si sa facem planuri de viitor. Am auzit pe unii spunind ca nu fac planuri ca sa nu aiba regrete. Altii isi propun tot felul de lucruri uneori imposibil de realizat...si scurt timp dupa anul nou au uitat de toate.
     O analiza sincera a anului ce a trecut nu cred ca ne-ar prinde rau; am invata ceva din greseli si am putea multumi Domnului pentru realizari.
     Am vazut astazi un mic clip cu un artist care fotografiaza sau filmeaza ore in sir o floare ca apoi sa redea filmul cu o viteza mare si sa vedem cum se dechid florile...cum apune soarele...tot felul de chestii fantastice pe care le obervam mai greu in timp. Cu alte cuvinte a surprins viata unei flori de pilda si a condensat-o in citeva secunde. M-am gindit mai mult la viata privind acele scene interesante.
     Noi nu apreciem ziua de astazi - o zi din viata noastra. Nu sint doua zile la fel. Fiecare minut, fiecare secunda, fiecare ora, fiecare zi...este un dar unic si pretios. Pentru asa un dar ar trebui sa fim atit de multumitori Tatalui care ne-a dat si a hotarit fiecare zi a vietii noastre.
     Oare cum ne-am comporta daca ziua de astazi este prima zi a vietii noastre...sau ultima? Cum ne-am umple minutele si secundele? Nu-i asa ca ne-am stradui sa o umplem cu lucruri bune? Dar ziua de astazi poate fi ultima zi...asta poate fi ultima noastra sansa la atitea lucruri. Poate fi ultima sansa sa le zimbim copiilor, sa spunem o vorba buna parintilor, sa avem o conversatie placuta cu fratii...sa ne salutam pentru ultima data vecinii...sa facem ceva nemaipomenit de frumos pentru cineva.
     Intr-una din ultimele zile ale anului m-am dus sa-mi spal masina. Dupa ce am aspirat-o si trebuia sa intru in rind sa o trec prin spalator, un domn de origine spaniola care era si el la rind mi-a facut semn sa ma duc inaintea lui. Citisem eu mai demult de situatii unde la Sturbucks cineva a platit pentru cafeaua masinii din urma sau chestii din astea...si m-am gindit sa fac si eu un gest nobil si sa platesc pentru masina din urma mea. Doamna care mi-a luat banii era foarte animata si mi-a zis...abia astept sa-i spun ca ai platit si pentru masina lui...Nu stiu la ce m-am asteptat... dar cred ca ultimul lucru a fost indiferenta. Si exact asta s-a petrecut... Domnul din masina din spate nici macar nu s-a deranjat sa schiteze un gest ...sa fluture mina in semn de recunostinta sau ceva. Acuma ...drept sa spun cind faci un bine, nu trebuie nici sa-l anunti si nici sa te astepti la rasplata. Dar asta nu era un "bine"...ca omul nu era sarac... era doar un gest de multumire, un fel de a zimbi din timpul mersului... ceva ce am zis eu ca e frumos si interesant.
     Acuma... cite ocazii oi fi avut sa fac gesturi mult mai importante sau mai necesare- si am trecut cu vederea. Trebuie sa ai un ochi in primul rind - ca sa-l vezi chiar pe Lazar care sta la poarta ta. Dar cu ochii putem vedea mult mai mult... in fiecare zi. Va dati seama ca Dumnezeu a creat toate culorile ce le vedem in jur - doar pentru placerea noastra? Si trece cite o zi mohorita in care sintem absenti pur si simplu - pentru ca nu ne uitam sa vedem maretia cu care Dumnezeu a imbracat natura asta numai pentru noi - special pentru noi.
     Imi amintesc cind am avut accidentul si m-au bagat in ambulanta... aveam asa un gust artistic la ora aia. M-am uitat la cer - si parca niciodata n-am vazut un albastru mai frumos. Si m-am uitat la iarba si m-am minunat cit este de verde si ce odihnitoare este culoarea verde...si absolut tot ce privem parea ca vad pentru prima data. De ce? Pentru ca nu eram sigura daca nu le vad pentru ultima data.
     Am intrat intr-un an nou...si daca avem putina intelepciune vom trata fiecare zi ca si cind ar fi prima zi din viata...si am studia si analiza si ne-am bucura de toate minunatiile pe care Dumnezeu le-a creat pentru noi... si in acelasi timp am trai fiecare zi ca si cind ar fi ultima. Si am aduna momente care sa ne faca cinste si pentru care sa nu rosim atunci cind vom sta in fata Imparatului Imparatilor si vom da socoteala de fiecare gind si fiecare fapta si fiecare moment petrecut pe pamint.
     Iti multumesc Doamne pentru viata ce mi-ai dat-o. Intelepteste-ma sa o pretuiesc si sa ma bucur de ea.

No comments: