20 November 2013

SUB UMBRELA CREDINTEI...

"Credinta este sa crezi ceea ce nu vezi, si recompensa pentru credinta este sa vezi ceea ce ai crezut."                     Sfintul Augustin

     Domnul Isus ne spune ca daca am avea credinta cit un bob de mustar am putea sa mutam muntii. Si cine nu vrea credinta? Unii fac tot felul de speculatii neintelegind ca nu orice credinta aduce rezultate ci doar credinta in Isus Christos. Putem sa ne incredem in oameni...dar ne vor dezamagi...putem sa credem in noi insine...numai sa vedem pina la urma cit sintem de neputinciosi. Sint oameni care cred in idoli - facuti de miinile lor sau mai nou in epoca noastra idoli facuti de mintea omeneasca.
     Mie imi place credinta celor trei tineri din cuptorul de foc: Sadrac Mesac si Abednego care spun la un moment dat ca ei cred ca Dumnezeu ii poate scoate din cuptorul cu foc dar si daca nu ii va scoate ei tot cred...pentruca credinta lor nu se rezuma la cuptor , la foc si nici macar la viata lor...credinta lor era in Dumnezeu Insusi.
............
     Am tradus o intimplare frumoasa despre credinta. Sper sa va placa.
   
   
 Cimpurile erau arse si de o culoare rosiatica bruna din cauza lipsei de ploaie, iar spicele erau aproape lipite de pamint  din lipsa apei. Oamenii erau ingrijorati si iritabili si cautau constant catre cer in cautarea unui semn de ploaie. Si zilele treceau si se faceau saptamini. Si ploaia nu mai venea.
     Pastorii de la bisericile locale au chemat oamenii din sat la o ora de rugaciune in piata din mijlocul satului in urmatoarea Simbata. Si au cerut ca fiecare sa aduca un obiect inspirat de credinta care o au, sau care sa le inspire credinta.
     La amiaza in Simbata urmatoare oamenii din sat au venit cu mic, cu mare umplind piata...cu fetele lor nerabdatoare si ingrijorate dar si cu inimi pline de speranta. Pastorii erau vizibil miscati de numarul mare de oameni care s-au prezentat la ora aceasta neobisnuita de rugaciune si totodata sa vada varietatea de obiecte cu care au venit in piata, obiecte pe care le tineau in miinile impreunate pentru rugaciune: carti sfinte, cruciulite, rosaries...
     Cind s-a sfirsit ora de rugaciune, ca la o comanda magica o ploaie usoara a inceput sa cada. Strigate de bucurie au izbucnit din piepturile celor prezenti care in semn de multumire au ridicat in sus obiectele pe care le adusesera cu ei. Din mijlocul multimii insa, un simbol unic parea sa ia atentia tuturor celor din jur...o fetita de noua ani isi deschise ...umbrela...
   
   

1 comment:

Anonymous said...

Da, o pilda frumoasa precedata de un apel la discernământ spiritual.
Daniel Mircea