01 November 2013

O ADEVARATA NEBUNIE...

   
De citeva zile aud mereu, mereu aceeasi poveste, dar in diferite forme. Ieri de pilda am ascultat la radio povestea unei mame si a copiilor ei. Unul dintre copii era bolnav cu ADD (atention difficit desorder). Au intrat intr-o pizzarie si s-au asezat la masa. Mama si-a indreptat pasii catre masa cea mai apropiata unde o familie tinara serveau masa; si-a cerut scuze ca le intrerupe discutia si apoi le-a spus ca unul dintre baietii ei are ADD si ca sint in drum spre casa unde urma sa-i dea baiatului medicamentul, dar deocamdata nu il are si copilul este galagios - ii ruga sa ii scuze daca cumva vor avea vreo situatie mai deocheata sau vor vorbi prea mult sau prea tare. Apoi mama s-a dus inapoi la masa cu copiii ei si a incercat sa-i tina pe toti in cea mai buna posibila dispozitie. Pe cind au terminat mincarea, tinerii de la masa alturata erau deja plecati. Mama asteapta sa plateasca consumatia, dar chelnerita ii spune ca tinerii de la masa vecina au platit si consumatia lor si au lasat si o scrisorica in care ii multumeste acestei mame pentru felul minunat cum se descurca cu copiii ei - chiar daca se vedea ca nu este cel mai usor job posibil. Ca, privindu-i, au fost incurajati si au avut si o lectie buna de viata. Bineinteles asta a stirnit lacrimi de multumire si de apreciere pentru toata lumea dimprejur, si pentru familie, si pentru personajul restaurantului.
    Cu citeva zile inainte de asta era vorba intr-un reportaj TV despre o chelnerita (o mama singura) care a auzit doua persoane care au intrat sa ia masa si pe care le-a servit ea cum isi imparteau banii si cum isi alegeau meniul ca sa poata plati... si cind a fost sa le dea nota de plata, a platit ea pentru ei. Chelnerii nu prea fac multi bani si deci gestul ei a fost cu atit mai mult un act de sacrificiu .
     Tatal meu povestea si el astazi - fara sa-i fi spus eu nimic din povestile de mai sus... ca... saptamina trecuta cind s-a dus sa spele masina, a vazut ca un sofer se caznea sa intoarca masina sa intre la spalat cu ea ...si zicea tatal meu ca desi era rindul lui sa intre, a stat si i-a acordat acestuia timp si spatiu sa se miste linistit si i-a facut semn sa o ia inaintea lui. Pentru serviciile astea trebuie sa platesti inainte de a intra la spalat, asa ca atunci cind a ajuns in dreptul ferestrei de la caserie ca sa plateasca, doamna de la fereastra i-a spus ca serviciile lui au fost platite de domnul dinaintea lui... Tatal meu, om batrin, a ramas tare mirat. In viata lui nu i se mai intimplase asa ceva...
     De ce amintesc aceste lucruri? Pentru ca noi putem sa aratam dragostea Lui Christos si bunatatea si mila Lui in felurite forme. Fa ceva care nu este caracteristic si obisnuit sa faci... un fel de nebunie pentru oamenii lumii acesteia care traiesc in egoism, rautate, gelozie, ura... fa ceva care sa fie exact diferit. Si culmea este ca prilejuri se gasesc la tot pasul... Lazar este la poarta- doar trebuie sa-l vedem; omul cazut intre tilhari este in drumul nostrum, dar trebuie sa ne dam jos de pe magar...
    Ma intreb ce "nebunie" as fi putut sa fac astazi si am ocolit-o? Si daca n-am facut-o... sa-mi casc ochii sa vad unde si ce as putea face... ar fi asa de frumos ca in urma noastra cineva sa spuna o astfel de poveste despre un necunoscut sau o necunoscuta care a facut un gest care merita imitat... un gest care sa-ti mai dea gust de viata; un gest care sa te faca sa mai ai speranta in umanitate...

1 comment:

Liliana Corbu said...

Ce poate fi mai frumos decat sa faci o "nebunie frumoasa" in numele LUI?