Sint de trei zile la hotel. Cineva imi face patul , mincare la restaurant...ar trebui sa ma simt bine. Gresit...Mi-e dor de casa mea unde...nu face nimeni patul si unde nu intotdeauna spal vasele la timp. Mare lucru sa ai o casa insa - cit de mica, cit de saracacioasa - dar sa fie cuibul tau...
Gindindu-ma la casa mea paminteasca m-am trezit ca ma gindesc la casa vesnica. Ne ducem cite unii de-aici de pe pamint confuji si nelinistiti nestiind unde mergem, unde ne petrecem vesnicia. Nu exista comfort mai mare ca acela care il ai in casa ta. Domnul Isus ne-a promis ca se duce sa ne pregateasca un loc- ca in Casa Tatalui Sau sint multe locasuri si unde va fi El vom fi si noi. Ne costa asa de putin sa avem confirmarea ca sintem mostenitori impreuna cu Mintuitorul. Pai daca nici la hotelul asta nu ma simt bine, ca-mi spala si-mi face patul altcineva, si imi pregateste micul dejun...cum o sa fie de comfortabil in iad? Mi-e dor de casa mea...si daca as gindi mai mult si mai bine ar trebui sa-mi fie dor de casa Tatalui meu...o casa solida si sigura care sa ne gazduiasca pentru o vesnicie intreaga.
1 comment:
Niciunde nu-i ca acasă :)
Post a Comment