28 August 2013

CULMEA NESIMTIRII...

   
Dumnezeu ne vorbeste fiecaruia...cind intr-un fel cind intr-altul. Uneori trebuie sa schimbe modul in care ne vorbeste pentruca nu pricepem.
     Am avut de multe ori discutii cu Dumnezeu...adica El a vorbit si eu a trebuit sa ascult. Si unele discutii au fost grele sau lungi...altele dulci si pline de dragoste.
     Consider ca aseara mi-a vorbit cu dragoste dar si cu dojana. Venisem tocmai de la Deb care nu se simtea bine. I-am facut un masaj si la plecarea mea era pe jumatate adormita. Deb si Danny locuiesc intr-o vecinatate splendida. Casa lor este foarte frumoasa - dar casele din imprejurimi sint exceptionale - poze de album. Cu gradinute manechiurate pina la ultima floricica...si ferestre de toate formele si marimile si ce sa mai vorbesc?...bogatie si frumusete. Una din cele mai bune vecinatati din Fresno. Ma mustram singura ca nu mi-am luat aparatul sa fi facut citeva poze.
     Asa cum am scris mai sus, tocmai intrasem obosita in camera mea de hotel si ma gindeam cu placere la imaginile inca proaspete pe retina mintii mele...si totodata parca cu durere si parere de rau ca eu locuiesc intr-o zona unde crima si uritul sint la ele acasa. Degeaba tot repar eu la casa si fac curat, ca vecinii mei se simt bine in gunoi si neorinduiala. Si incepuse sa-mi para rau de mine...ma gindeam pe de o parte ca n-am sa locuiesc niciodata intr-o zona atit de buna si pe alta parte ma mingaiam cu gindul ca macar copiii mei locuiesc intr-un loc atit de frumos.
     Mestecind marunt si adulmecind la gindurile astea m-am dus la fereastra sa o deschid si sa aerisesc putin camera. De la fereastra mea ceva mi-a luat atentia. Cum sint la etajul 3 pot sa vad prin gradinile si parcarile din jur- si peste gard de parcarea hotelului vad doi oameni care isi pregateau culcusul pentru noapte. Din doua cosuri de alea mari de cuparaturi, care erau incarcate cu lucrurile lor, isi alegeau niste saltele subtiri si paturi si...in curind i-am vazut intinsi la orizontala pentru somnul de noapte.
     Am ramas uitindu-ma la ei vreme indelungata. Noaptea cind m-am trezit m-am uitat sa vad daca sint tot acolo...iar acum dimineata am realizat ca un al treilea homeless ( om fara casa) era asezat la rind cu ei si de-acuma isi adunau lucrurile. Erau asezati in spatele unui business si probabil nu vroiau sa fie acolo cind oamenii vor veni la lucru...
     Va mai intrebati cum vorbeste Dumnezeu? Vorbeste cind intr-un fel , cind intr-altul. Asa spune Biblia...si uneori felul cum ne vorbeste ne mustra...chiar daca uneori nu foloseste nici macar cuvinte. Ma simt ca si un milion de dolari si in acelasi timp mi-e rusine de mine. Am tot ce-mi trebuie- si imi lipseste un singur lucru. MULTUMIREA!

2 comments:

AncaT said...

Foarte adevarat!!! Dumnezeu mereu gaseste momentul si situatia potrivita sa ne transmita invatatura Lui. Trebuie doar sa ai inima deschisa si ochi sa vezi ca sa poti sa intelegi.
Uneori nici nu ne dam seama cit de binecuvintati suntem, ca de' asa e firea omeneasca... si atunci El ne reaminteste.

Rodica Botan said...

Pe mine ma trage si de urechi citeodata, AncaT!!!