Scrisoare de dragoste!!!

     In fiecare an ma minunez de frumusetea toamnei. Imi plac primaverile dar ...toamnele mi se par fantastic de frumoase. Culorile toamnei ma farmeca...si anul asta parca m-am gindit si mai mult la maiestria si talentul Creatorului . Am si vorbit cu sora mea simbata trecuta si ca un copil mic aratam cu mina la diferiti pomi si incercam din mersul masinii sa fac cite o poza. Asa ca sora mea a oprit masina si am facut  citeva poze.
     Cu Deb am avut recent aceeasi discutie si chiar am convenit noi ca daca un pom moare si se usca in timpul verii, nu trece prin transformari placute si nu se intimpla feeria si frumusetea pe care o face toamna cind treptat vestejeste si fura frunzele pomilor una cite una... Toamna o face cu atita ...talent. Este ceva asemanator parca cu noi oamenii care ajunsi la maturitate, Dumnezeu ne mai da sansa ca si la batrinete sa prezentam o "culoare" si o statura care sa mai faca placere ochilor cuiva. Inainte de plecare ne da sansa sa aratam o anumita frumusete pe care numai maturitatea o da...Si da...formula este aceeasi ..."ceea ce face frumusetea unui om este bunatatea lui". In toamna vietii este timpul cel mai potrivit sa aratam culoarea asta .
     In drum spre casa, cind plec din Merced este inca ziua...pe cind ajung acasa in Modesto este deja intuneric; dar in intervalul asta de timp si de spatiu saptaminile astea am avut timp sa-mi exprim singura in masina, cu voce tare, multumirea fata de Dumnezeu pentru minunatiile pe care ma face sa le vad in timp ce fac naveta. Si de fiecare data cind tabloul s-a cerut admirat, am exclamat cu voce tare...
-Doamne...tare-ti multumesc ca mi-ai inveselit ochii.
     Ascultati numai ce va spun...Un lucru interesant mi s-a intimplat alaltaieri...Am iesit din masina in parcarea companiei la ora 6 dimineata. In ultimele citeva zile am avut niste vinturi aici in Vale foarte puternice ...si cind este furtuna, vintul smulge niste buruieni care cresc ca niste mingi uriase de scaieti si le vintura pe freeway cauzind nu de putine ori accidente. Toate frunzele care au fost mai afectate de "batrinete" au cazut si ele pe jos ...si vintul le-a luat si le-a gramadit prin coluri si prin cotloane.
     In curtea companiei avem citiva copaci cu frunze care au ajuns sa aiba toate culorile toamnei. In dimineata de care vorbesc toate erau duse...Ma dau jos din masina si in fata mea ce vad...uitati-va si voi - ca aveam aparatul la mine si am facut poze. Asa sa stiti ca n-am atins si n-am mutat nici macar o frunza. Era ora 6 dimineata si inca nu-mi bausem cafeaua...si cred ca eram singura care am ajuns la lucru in dimineata aia ca lucrez OT...si lumea incepe la 7- asa ca nu a avut cine sa aranjeze frunzele ...
     Ce ziceti? Este pura intimplare sau...un mesaj sublim? Nu credeti cumva ca Dumnezeu imi aminteste ...in felul lui deosebit ca ma iubeste? Eu stiu ca ma iubeste...dar modul asta creativ in care mi-a spus-o...mi s-a parut atit de minunat...uitati-va si voi...si va minunati!