17 May 2011

CITE NE MAI INVATA SUFERINTA...

Cind ai un copil bolnav…vezi viata altfel de cum o vad cei care n-au alta grija decit sa investeasca cit mai mult si cit mai bun in copiii lor. Nu o spun ca un lucru rau- asa trebuie sa faca parintii buni. Insa un copil bolnav da o alta perspective parintilor lui. Dintr-o data prioritatile sint diferite si unele lucruri care in mod “normal” din punctul de vedere al majoritatii sint importante, pica de pe lista de importanta…uneori nici nu mai sint pe lista de fel.
Mary-Alice de pilda, cea care ne-a fost vorbitoarea in weekendul trecut, are sapte copiii. Doi din ei au nevoi speciale ( special needs). Are o fata de 19 ani cu Down Syndrome si un baiat de 21 de ani care este Atistic. Cind s-a nascut fetita ei cu Down Syndrome, doctorul a ezitat sa-i spuna adevarul…incerca sa cocoloseasca si sa suceasca vorbele ca sa nu-i produca acesteia un soc…Au luat copilul de la ea si incercau sa amine sa i-l aduca pina nu ii explica ce si cum. Mary-Alice a strigat insa dupa sora medicala sa-i aduca copilul ala urit al ei ; si i-a spus sotului ei sa fie cu ochii pe ei sa nu i-l schimbe cumva…

-Mama mea mi-a zis ca noi toti am fost uriti cind am fost mici- asa ca sa nu ma prosteasca ei de cap si sa-mi aduca un alt bebe- Vreau pe copilul meu ala urit aci in bratele mele- ca-I al meu…a zis ea. Doctorul a prins curaj si i-a zis…
-Stii, Mary –Alice, fetita ta n-o sa poata niciodata sa-si atinga potentialul ei…
La care , pe nerasuflate Mary –Alice i-a raspuns…
-Dar tu, doctore, tu l-ai atins pe al tau? Dumnezeul meu face numai copiii minunati…el nu face rebuturi.
Acesta n-a mai avut raspuns si a chemat pe sora sa-i aduca bebelasul lui Mary –Alice…si i-a mai zis…
-Imtreab-o sa-ti spuna la ce Dumnezeu se inchina ea ca m-a facut tare curios…
………………
Dar sa revin la copiii nostrii . Sint sigura ca sint unii parinti care inteleg ce vreau sa spun si de unde vin. Am ridicat ochii spre cer si am strigat din adincul sufletului catre Tatal Ceresc…cel putin noi avem cui sa spunem... Si i-am spus…”Doamne, nu mai pot sa vad pe copilul meu suferind…mi se rupe inima…nu vezi?” Si fara cuvinte, in inima mea am simtit raspunsul Lui…

-Dar eu cum am putut sa ma uit la Fiul meu ca sufere? Si suferea pentru tine…Rodica Botan...

Ciudat cum , atunci cind conversezi cu El, capeti raspunsuri la atitea intrebari. Mereu avem in fata jertfa Domnului Isus si durerea Lui- dar rareori ne amintim ca un Tata a trebuit sa priveasca cum fiul Lui se fringe de durere. Si a trebuit sa intoarca fata sa nu-L mai vada…Si toate astea pentru mine si pentru tine…

Acuma ma intreb si te intreb…Exista cineva pe lumea asta pentru care tu ai face sacrificiul asta? Ca eu sint gata sa dau tot ce am fara sa clipesc, ca sa-i iau durerile copilului meu. Raportat la copilul meu- nimic nu are prêt – nimic…cind copiii nostrii sufera- sintem gata de orice sacrificiu....

Dar fara sa simt durerea asta...cum as fi putut sa inteleg vreodata iubirea Lui? Cum?...Si oare ...o inteleg?

2 comments:

Radoi Nicolae said...

http://radoinicolae.blogspot.com/

Radoi Nicolae said...

Frumos articol... Niciunul nu ne-am atins potentialul pentru care am fost creati, dar intr-o zi il vom atinge. Si aceasta datorita Domnului Isus care a renuntat la atingerea potentialului sau de dragul nostru! S-a jertfit in floarea vietii pentru noi! Nimic nu mai este greu daca ne gandim la acest lucru!