01 May 2011

OARE...

Saptamina trecuta mi-am blocat gindurile pe o idee; si anume ca trebuie sa caut fata Domnului nu pentru a-I cere mereu ceva- lucru pe care trebuie sa recunosc ca-l abuzez mai in toate rugaciunile…hai sa fiu sincera- IN TOATE RUGACIUNILE EU AM CEVA DE CERUT- TOAAATTTEEE.
Si m-am tot socotit eu cum sa fac sa rectific atitudinea asta egoista …Mi-am imaginat cum vin copiii mei la mine si cum ar fi daca vin numai sa ceara… Bineinteles ca imaginea asta mi-a stricat complet dispozitia. Dar n-a trecut mult si a venit timpul sa ma rog de culcare si ce ziceti ca am facut? Exact! Iara m-am pus la cersit.
Buna imi povestea despre o fata de tigan frumoasa foc- de la ea din sat. Si un mosier bogat, mai in virsta a luat-o de nevasta. Si ajunsese tigancusa din cersetoare- mare cucoana. Avea tot ce dorea ea la dispozitie- dar…nu-i picau bine bunatatile de la bucataria conacului…
In camara, pusese o straita si in ea punea felii de piine. Si se ducea acolo din cind in cind si lua cite o felie si zicea…piinea asta este de la cucoana  (si ii spunea ea numele) de pe strada cutare… si lua apoi o alta  felie care zicea ea ca o primise  de la o alta cucoana de pe strada aialalta…. Ca-i pica ei bine sa-si aminteasca de vechea ei meserie… si i se parea piinea mai buna daca era cersita.
Asa si eu… nu ma pot lasa de cersit. Biblia spune ca El ne cunoaste nevoile- toate- inainte de a fi noi constienti ca le avem. Si ca nici un fir de par nu ne cade din cap fara voia Lui. Ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce se incred in El...Atunci de ce aceasta vesnica cerseala?
Asa ca... tot gindindu-ma sa fac schimbari si sa caut Fata Domnului- mai ales ca A.Dama m-a intrebat deunazi daca am gasit-o…mi-a venit in minte ca daca facem cel mai mic serviciu, cel mai mic gest de bunatate unui frate, unei surori…ori cuiva… lui Dumnezeu ii facem. Asa zice Biblia- si am realizat ca astfel, uitindu-ne cu dragoste si bunatate la cei din jurul nostru… si vazind in ei ceea ce Dumnezeu a sadit acolo- vedem fata Lui Dumnezeu. El a suflat din duhul Lui in om…Si ne cere – ne-a dat chiar porunca- sa iubim pe aproapele ca pe noi insine.
Asa ca daca vrem sa vedem fata Lui Dumnezeu, trebuie sa privim la oameni cu dragostea Lui…si atunci vom vedea in ei ceea ce El a pus acolo din El…in inima, in sufletul fiecarui om…
Si apoi, daca sintem copiii Lui…ar trebui sa-I semanam. Cind se naste un copil in casa cuiva, ne uitam curioasi sa vedem  cu care seamana mai mult…cu mama sau cu tata?
N-am sa va spun ca in toti oamenii vad fata Lui Dumnezeu…ca nu ar fi adevarat. Ma intreb insa cu teama…citi oameni uitindu-se la mine il pot zari macar o clipa pe Dumnezeu…Oare reusesc sa seman cu El citusi de putin? Oare…?!

5 comments:

cherie said...

M-am gandit daca si eu fac asa, daca mereu il rog pe Dumnezeu pentru ceva. Dar nu, eu nu prea il rog. Foarte rar i-am cerut ceva si de fiecare data i-am spus ca daca nu imi asculta rugamintea pana la un termen, stabilirt de mine,sunt nevoita sa fac altceva si ii spun ce...
Dar foarte des ii multumesc spontan cand am o realizare sau chiar cand vad ceva frumos si recunosc ca a facut atatea lucruri de care ar trebui sa ii fiu recunoscatoare !
- Dar ce sa fac Doamne, recunosc eu spasita, asa m-ai facut tu, sper sa tii seama de asta cand ma voi prezenta la judecata ...
Nu stiu daca este ceva ortodox, dar asa sunt eu in relatia cu Dumnezeu...

cherie said...

Mai fac o completare:
Eu caut fata lui Dumnezeu in cele ce a facut El pentru oameni nu in fata oamenilor...
De fapt constat o mare deosebire cum il vad eu pe Dumnezeu fata de tine.
Oare in aceasta sta diferenta de religii ?
Sper ca nu te supara comentariile mele.

marta said...

Apoi Dumnezeu a zis:Sa facem om dupa chipul Nostru,dupa asemanarea noastra;................
Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau........Genesa 1,
Fr. Marcu Nechifor ,de care cred ca ai auzit zicea: Uita-te in oglinda si vezi cum te prezinti ,zimbeste si indulceste-ti privirea pina semeni cu Dumnezeu. Stiu ca tu te uiti in aceasta oglinda si semeni cu Creatorul Ai zimbit? atunci te sarut Marta

Rodica Botan said...

cherie...nu cred ca asta este diferenta intre religiile noastre. Ma lamentam de anumite tabieturi pe care le am- ele sint personale si gresite. Am eu tendintele mele de a anticipa si de a gindii cumva negativ, parca uitindu-ma in jur sa vad de unde vine urmatorul necaz...cum as putea ocoli; ca si cum sint in control- si nu sint. N-am facut noi doua nici o religie- te asigur.
Si da, ai dreptate in faptul ca trebuie sa fim multumitori; de fapt asta este secretul credintei. Bazat pe experientele anterioare, ar trebui sa ma relaxez si sa stiu ca El, Dumnezeu este in control...si chiar si necazurile lucreaza spre binele meu. Ca ele sint puse acolo cu folos ca sa ma invete compasiune si ca sa ma apropie de El si ca sa imi vad neputinta, sa n-o iau razna- sau alte motive pe care mintea mea nu le poate intelege inca.
Asa ca diferenta dintre noi poate sta in faptul ca am eu multe scadinte...si le am. Ma lupt cu ele si de cele mai multe ori le las sa se vada, tocmai pentru a gasi o rectificare ...cum este asta de aici. Multumirea este secretul exact asa cum ai spus.
Tu stii bine acuma ca nu ma supara comentariile tale niciodata...
Dumnezeu sa-ti netezeasca cararea ca sa-L cunosti si mai mult, si mai adinc si mai personal...

Rodica Botan said...

Tusa Marta...mentorul meu spiritual...te imbratisez de la distanta...cu mare drag...