11 June 2014

AM CHEF DE...POEZIE!

Din viaţă - Virgil Carianopol


Mi-a bătut în poartă Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit.


Din volumul „Inedite”, 1966

4 comments:

elena marin-alexe said...

Intr-adevar versurile sunt"inedite"! Pace tie Rodica si da-l incolo de necaz...ca pleaca el cand vine bucuriea in avalansa divina!

Rodica Botan said...

Ai dreptate elena..."sa-i fie somnul lin"...

Alin Cristea said...

Or fi fost inedite în 1966, nu acum...

Busola...

rodica said...

Alin...eu am existat in 1966 ...tu nu.

Gusturile si culorile nu se discuta.

Si...Nici mie nu-mi plac unele versuri ce le-am gasit pe blogul tau...de aia nu citesc!!! Pricepi?