NEGUSTORIE...

    

     Am citit undeva despre un baietel care vindea mere intr-un tren. Va amintiti cum erau vechile vagoane de personal? Si el mergea printre rindurile de pasageri cu sacutul de mere pe umar si cu un mar rosu in mina, intrebind timid…

-Nu vreti sa cumparati un mar?

     A ajuns la capatul vagonului si inca nu vinduse nici macar un singur mar. Arata abatut si dezamagit. Unui domn mai in virsta, pasager si el, i s-a facut mila de acest micut negustor si luind marul din mina lui, ii spuse…

-Am sa te ajut sa vinzi merele alea…

Asa ca a muscat cu putere din mar, si a trecut tantos printre rindurile de calatori, vorbind tare, ca sa fie auzit de toti…

-Nemaipomenit de gustos si dulce -  si tare inviorator marul asta!…Si mesteca cu multa placere…

     A venit inapoi la baietas si impingindu-l usurel inainte pe culoar i-a zis…

-Acuma poti sa mergi sa vinzi merele. Si baietelul s-a pornit incet pe culoar repetind aceeasi fraza de dinainte - dar de data asta cu succes, si…in foarte scurt timp sacutul negustorasului se goli de tot …

………………………………

     Noi sintem trimisi in toata lumea sa propovaduim Evanghelia lui Christos la… ORICE FAPTURA. Biblia zice ca “cine crede si se va boteza va fi mintuit, si cine nu, va fi osindit”. Ar trebui sa fim pasionati de slujba asta, dat fiind ca de cum ne facem slujba depinde viata vesnica a acestor suflete. Numai ca noi le spunem oamenilor despre Mintuitorul nostru intr-un fel tare jalnic - la fel de timizi si la fel de lipsisti de convingere ca si negustorasul din povestea de mai sus. In consecinta, oamenii sint la fel de entuziasti sa Il cunoasca pe Mintuitorul nostru cum au fost  calatorii din trenul cu pricina sa cumpere mere.
     Pai, daca viata noastra nu reflecta placerea si bucuria de a-L avea pe El in tot ce sintem si in tot ce facem, daca noi sintem mai disperati decit oamenii care nu au nici un Dumnezeu sau se inchina la lucruri neinsufletite, la idoli sau altii care  nu cred in nimic… atunci cum ne mai si imaginam ca vom putea convinge pe cineva de nevoia pe care o are in viata de Dumnezeu, de speranta pe care dorim sa le-o dam, de eficacitatea vietii de credinta?

    Rar mai intilnesti oameni care sa traiasca viata de credinta cu bucurie! Cu citeva zile in urma, discutam cu matusa mea, femeie care isi rezolva problemele pe genunchi, si imi spunea ca nu este suficient sa zici “multumesc lui Dumnezeu” pentru una sau pentru alta, ca imediat dupa aia sa incepi sa te vaieti… "Ce rost are tirada asta", zicea ea? "Ori esti multumit, ori nemultumit… trebuie sa te hotarasti."

     Subiectul este vast si deosebit. Noi stim cite mere avem in straita si cite am vindut… Acum stim si motivul pentru care nu am fost eficienti. Urmeaza sa muscam cu sete din mar, ca toti cei care stau plictisiti, si dezolati, si lesinati de zaduful acestei vieti sa vada si sa doreasca sa isi reimprospateze viata, sa guste din ceea ce avem noi… Asa ca, va rog… ”Gustati si vedeti ce bun este Domnul!!!”