STAREA IN CARE MA GASESC...

(In poza este casa stramoseasca din catunul Botani.)

Filipeni 4:11a-12a: “…Caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug…”

…………………………………..

     Oamenii colecteaza si isi transmit tot felul de citate prin e-mail, facebook etc. Unele dintre ele fantastic de adevarate, pline de invatatura si de folos sa le gindim si, pe cit posibil, sa le adoptam si sa ne adaptam la adevarurile pe care ni le dezvaluie. Unele citate sint cuvintele unor oameni mari: intelepti, fiolozofi, scriitori, conducatori de tari… altele sint  doar expresii anonime, dar care prin adevarul lor si intelepciunea dezvaluita s-au transmis din generatie in generatie pina la noi.

     Cine nu stie simpla expresia: ”Prietenul la nevoie se cunoaste?” …si cite altele…

     M-am gindit astazi cum a devenit aproape o rutina pentru unii dintre noi sa ne hranim cu tot felul de citate si expresii pozitive, incurajindu-ne pe noi si incurajindu-i pe altii in lupta noastra zilnica cu… viata si adeseori cu noi insine. De ce spun cu noi insine? Pentru ca unele “lupte” nu sint necesare. Unele situatii sint asa cum sint, neschimbabile – si nu putem face nimic… dar absolut nimic sa modificam situatia in mai bine; dar caznindu-ne degeaba putem sa ne chinuim si mai rau zilele si sa ne amarim viata si mai mult, schimbind-o in si mai rau.

     Apostolul Pavel le scrie filipenilor versetul de mai sus. Mie imi spune prin aceste cuvinte ca felul cum privim circumstantele in care ne aflam este mai important decit chiar circumstantele insesi. 

     Este greu sa acceptam ca nu sintem chiar in control. Planurile lui Dumnezeu cu privire la noi au existat dinainte de intemeierea lumii. Putem noi sa le schimbam? Am influentat noi in ce familie ne-am nascut, in ce tara, pe care continent? Ne-am ales noi ce infatisare, ce ADN, ce talente, ce slabiciuni sa avem? In parabola cu talantii, Stapinul ii da unui servitor un talant, altuia 3 si altuia 10. Cine poate sa-I comande Stapinului ce sa faca cu ce este al Lui? Acomodindu-ne la circumstantele vietii este cel mai mare bine pe care ni-l putem face. Cum zice versetul de mai sus... "sa ne deprindem"... sa fim multumiti.

     Am vazut oameni care si-au pierdut casa si avutul, dar au  fost fericiti ca nu si-au pierdut sanatatea. Perspectiva!!! Sint oameni care sint bolnavi – dar sint mai linistiti si mai fericiti ca cei sanatosi, pentru ca au perspectiva cerului. Ei stiu ca se duc intr-un loc mai bun. Cind am emigrat in Statele Unite, am venit cu doua valizute. Dar am lasat totul in urma doar pe seama unui vis. Unii au venit si si-au implinit visul, altii mai putin.  Cerul insa nu este un vis, ci o realitate. Daca-L avem pe Christos - noi nu pierdem nimic. Ne despartim pentru un scurt timp de cei dragi, ca apoi sa ne reintilnim dincolo. Perspectiva!

     Am scris toate astea cu dorinta sa dezvolt personal o mai buna perspectiva in viata. Am scris cu speranta ca am sa invat sa fiu multumita si multumitoare in orice situatie. Vreau sa traiesc zilele care mi-au mai ramas infruntind viata fara teama si fara ambitii aiurea… ci cu respect fata de ceea ce am, cu smerenie si multumire in orice vreme… Un vis vrednic de a deveni realitate…